decuscutare definitie

16 definiții pentru decuscutare

decuscuta vt [At: LTR2 / Pzi: ~téz / E: fr décuscuter] (C.i. semințe de cuscută) A separa de alte feluri de semințe aflate în amestec.
decuscutáre sf [At: LTR2 / Pl: ~tắri / E: decuscuta] Separare a semințelor de cuscută de alte feluri de semințe aflate în amestec.
DECUSCUTÁ, decuscutez, vb. I. Tranz. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. [Prez. ind. și: decuscút] – Din fr. décuscuter.
DECUSCUTÁRE, decuscutări, s. f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. – V. decuscuta.
DECUSCUTÁ, decuscút, vb. I. Tranz. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. – Din fr. décuscuter.
DECUSCUTÁRE, decuscutări, s. f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. – V. decuscuta.
DECUSCUTÁ, decuscutez, vb. I. Tranz. A curăța plantele și semințele de planta parazită numită cuscută.
DECUSCUTÁRE, decuscutări, s. f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei.
decuscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 decuscuteáză
decuscutáre s. f., g.-d. art. decuscutắrii; pl. decuscutắri
decuscutá vb., ind. prez. 1 sg. decuscút, 3 sg. și pl. decuscútă
decuscutáre s. f., g.-d. art. decuscutării; pl. decuscutări
decuscutá vb. ind. prez. pers. 1 decuscutez
DECUSCUTÁ vb. I. tr. A curăța de cuscută (plante, semințe). [< fr. décuscuter].
DECUSCUTÁRE s.f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. [< decuscuta].
DECUSCUTÁ vb. tr. a curăța cuscuta de pe plante; a separa semințele de cuscută din cele de trifoi, lucernă etc. (< fr. décuscuter)

decuscutare dex

Intrare: decuscuta (1 decuscut)
decuscuta 1 decuscut verb grupa I conjugarea I
Intrare: decuscutare
decuscutare substantiv feminin
Intrare: decuscuta (1 decuscutez)
decuscuta 1 decuscutez verb grupa I conjugarea a II-a