Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 856609:

DECUSCUTÁ, decuscutez, vb. I. Tranz. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. [Prez. ind. și: decuscút] – Din fr. décuscuter.

Decuscutare dex online | sinonim

Decuscutare definitie