decrepít, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 56 / Pl: ~iți, ~e / E: fr décrépit, lat decrepitus] (D. oameni; pex d. starea lor) Care este atins de decrepitudine Si: rablagit, ramolit, (reg) mârced.

decrepitá vtr [At: MARIN, PR. II, 37/22 / Pzi: ~téz și (înv) 3 ~épită / E: fr décrépiter] 1-2 A (se) produce o decrepitare.

DECREPÍT, -Ă, decrepiți, -te, adj. Atins de decrepitudine; ramolit. – Din fr. décrépit, lat. decrepitus.

DECREPITÁ, decrepitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) produce o decrepitare. – Din fr. décrépiter.

DECREPÍT, -Ă, decrepiți, -te, adj. Atins de decrepitudine; ramolit. – Din fr. décrépit, lat. decrepitus.

DECREPITÁ, decrepitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) produce o decrepitare. – Din fr. décrépiter.

DECREPÍT, -Ă, decrepiți, -te, adj. (Franțuzism) Atins de decrepitudine; ramolit.

decrepít (de-cre-) adj. m., pl. decrepíți; f. decrepítă, pl. decrepíte

decrepitá (a ~) (de-cre-) vb., ind. prez. 3 decrepiteáză

decrepít adj. m. (sil. -cre-), pl. decrepíți; f. sg. decrepítă, pl. decrepíte

decrepitá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. decrepitéz, 3 sg. și pl. decrepiteáză

DECREPÍT adj. v. ramolit, senil.

DECREPÍT, -Ă adj. Atins de decrepitudine; ramolit. [< fr. décrépit, cf. lat. decrepitus].

DECREPÍT, -Ă adj. atins de decrepitudine; ramolit, senil. (< fr. décrépit, lat. decrepitus)

DECREPITÁ vb. tr., refl. a (se) produce o decrepitare. (< fr. décrépiter)

DECREPÍT ~tă (~ți, ~te) livr. Care și-a pierdut vigoarea fizică din cauza vârstei înaintate; atins de decrepitudine; ramolit. /<fr. décrépit, lat. decrepitus

*decrépit, -ă adj. și s. (lat. decrépitus, d. crépito, -are, a pîrli, d. crepare, a crăpa). Hodorogit, izmenit, moleșit, ramolit: bătrîn decrepit. – Fals -ít (după fr.). V. sfrijit, xanamorisit.

decrepit adj. v. RAMOLIT. SENIL.