decrepít, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 56 / Pl: ~iți, ~e / E: fr décrépit, lat decrepitus] (D. oameni; pex d. starea lor) Care este atins de decrepitudine Si: rablagit, ramolit, (reg) mârced.

DECREPÍT, -Ă, decrepiți, -te, adj. Atins de decrepitudine; ramolit. – Din fr. décrépit, lat. decrepitus.

DECREPÍT, -Ă, decrepiți, -te, adj. Atins de decrepitudine; ramolit. – Din fr. décrépit, lat. decrepitus.

DECREPÍT, -Ă, decrepiți, -te, adj. (Franțuzism) Atins de decrepitudine; ramolit.

decrepít (de-cre-) adj. m., pl. decrepíți; f. decrepítă, pl. decrepíte

decrepít adj. m. (sil. -cre-), pl. decrepíți; f. sg. decrepítă, pl. decrepíte

DECREPÍT adj. v. ramolit, senil.

DECREPÍT, -Ă adj. Atins de decrepitudine; ramolit. [< fr. décrépit, cf. lat. decrepitus].

DECREPÍT, -Ă adj. atins de decrepitudine; ramolit, senil. (< fr. décrépit, lat. decrepitus)

DECREPÍT ~tă (~ți, ~te) livr. Care și-a pierdut vigoarea fizică din cauza vârstei înaintate; atins de decrepitudine; ramolit. /<fr. décrépit, lat. decrepitus

*decrépit, -ă adj. și s. (lat. decrépitus, d. crépito, -are, a pîrli, d. crepare, a crăpa). Hodorogit, izmenit, moleșit, ramolit: bătrîn decrepit. – Fals -ít (după fr.). V. sfrijit, xanamorisit.

decrepit adj. v. RAMOLIT. SENIL.