Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru debilitare

debilit├í vrt [At: DEX / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ębiliter, lat debilitare] 1-4 (A-╚Öi pierde sau) a face s─â-╚Öi piard─â rezisten╚Ťa (la efort fizic sau) la ├«mboln─âviri.
debilit├íre sf [At: DEX / Pl: ~tß║»ri / E: debilita] 1-2 Pierdere a rezisten╚Ťei unui organism (la efort fizic sau) la ├«mboln─âviri Si: debilitat1 (1-2).
DEBILIT├ü, debilitez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A deveni sau a face s─â devin─â debil. ÔÇô Din fr. d├ębiliter, lat. debilitare.
DEBILIT├üRE, debilit─âri, s. f. Faptul de a (se) debilita; debilitate. ÔÇô V. debilita.
DEBILIT├ü, debilitez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A deveni sau a face s─â devin─â debil. ÔÇô Din fr. d├ębiliter, lat. debilitare.
DEBILIT├üRE, debilit─âri, s. f. Faptul de a (se) debilita; debilitate. ÔÇô V. debilita.
DEBILIT├ü, debilitez, vb. I. Tranz. A face s─â devin─â pl─âp├«nd, debil, lipsit de putere. Boala debiliteaz─â organismul. ÔÖŽ Refl. A sl─âbi, a deveni pl─âp├«nd, debil.
DEBILITÁRE s. f. Faptul de a (se) debilita; debilitate.
debilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 debiliteáză
debilitáre s. f., g.-d. art. debilitắrii; pl. debilitắri
debilit├í vb., ind. prez. 1 sg. debilit├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. debilite├íz─â
debilitáre s. f., g.-d. art. debilitării; pl. debilitări
DEBILITÁ vb. a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) șubrezi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)
DEBILITÁRE s. șubrezire. (~ unui copil.)
DEBILIT├ü vb. I. tr., refl. A face s─â devin─â sau a deveni debil. [Cf. fr. d├ębiliter, lat. debilitare].
DEBILIT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) debilita ╚Öi rezultatul ei; sl─âbire; sl─âbiciune. [< debilita].
DEBILITÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni debil. (< fr. debiliter, lat. debilitare)
A DEBILIT├ü ~├ęz tranz. A face s─â se debilizeze. /<fr. d├ębiliter, lat. debilitare
A SE DEBILIT├ü m─â ~├ęz intranz. A deveni debil. /<fr. d├ębiliter, lat. debilitare
*debilit├ęz v. tr. (lat. debilito, -├íre). Sl─âbesc, ─şa┼ş puterea: be╚Ťia debiliteaz─â proasta lume.
DEBILITA vb. a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) șubrezi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)
DEBILITARE s. șubrezire. (~ unui copil.)

Debilitare dex online | sinonim

Debilitare definitie

Intrare: debilita
debilita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: debilitare
debilitare substantiv feminin