debilitá vrt [At: DEX / Pzi: ~téz / E: fr débiliter, lat debilitare] 1-4 (A-și pierde sau) a face să-și piardă rezistența (la efort fizic sau) la îmbolnăviri.

DEBILITÁ, debilitez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină debil. – Din fr. débiliter, lat. debilitare.

DEBILITÁ, debilitez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină debil. – Din fr. débiliter, lat. debilitare.

DEBILITÁ, debilitez, vb. I. Tranz. A face să devină plăpînd, debil, lipsit de putere. Boala debilitează organismul. ♦ Refl. A slăbi, a deveni plăpînd, debil.

debilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 debiliteáză

debilitá vb., ind. prez. 1 sg. debilitéz, 3 sg. și pl. debiliteáză

DEBILITÁ vb. a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) șubrezi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)

DEBILITÁ vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni debil. [Cf. fr. débiliter, lat. debilitare].

DEBILITÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni debil. (< fr. debiliter, lat. debilitare)

A DEBILITÁ ~éz tranz. A face să se debilizeze. /<fr. débiliter, lat. debilitare

A SE DEBILITÁ mă ~éz intranz. A deveni debil. /<fr. débiliter, lat. debilitare

*debilitéz v. tr. (lat. debilito, -áre). Slăbesc, ĭaŭ puterea: beția debilitează proasta lume.

DEBILITA vb. a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) șubrezi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)