Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru dărăcitură
dărăcitúră sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: dărăci + -tură] (Rar) 1 Material textil trecut prin darac. 2 (Înv) Cantitate de lână, de in sau de cânepă, care se ia într-o singură repriză din darac. 3 (Mun) Reziduuri rămase după dărăcire Si: (reg) dărăceală (3).
DĂRĂCITÚRĂ s. f. Material textil dărăcit. – Dărăci + suf. -tură.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
DĂRĂCITÚRĂ s. f. Material textil dărăcit. – Dărăci + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
DĂRĂCITÚRĂ s. f. Cînepă, in, lînă etc. dărăcită.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
dărăcitúră s. f., g.-d. art. dărăcitúrii
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
dărăcitúră s. f., g.-d. art. dărăcitúrii
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
DĂRĂCITÚRĂ ~i f. Material dărăcit. /a dărăci + suf. ~tură
- sursa: NODEX 2002
- permalink
Dărăcitură dex online | sinonim
Dărăcitură definitie
Intrare: dărăcitură
dărăcitură substantiv feminin
