Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1053659:

dărăcitúră sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: dărăci + -tură] (Rar) 1 Material textil trecut prin darac. 2 (Înv) Cantitate de lână, de in sau de cânepă, care se ia într-o singură repriză din darac. 3 (Mun) Reziduuri rămase după dărăcire Si: (reg) dărăceală (3).

Dărăcitură dex online | sinonim

Dărăcitură definitie