Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru d─âltuire

dăltui vt [At: PONTBRIANT, D. / P: ~tu-i / Pzi: ~esc / E: daltă + -ui] 1 (C.i. materiale dure) A prelucra cu dalta. 2 (Spc) A sculpta. 3 (Liv; c.i. o imagine artistică, o figură etc.) A reprezenta în relief prelucrând (prin cioplire) un material dur.
d─âltu├şre sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~tu-i~ / Pl: ~ri / E: d─âltui] 1 Prelucrare, fasonare cu dalta (1) a unui material dur Si: d─âltuial─â (1), d─âltuit (1), d─âltuitur─â (1). 2 (Rar) D─âltuial─â. 3 (Spc) Sculptare. 4 (Liv) Reprezentare ├«n relief ├«n urma prelucr─ârii (prin cioplire) a unui material dur Si: d─âltuial─â (3), d─âltuit1 (3), d─âltuitur─â (3). 5 (├Äs) ~a metalelor Opera╚Ťie de cur─â╚Ťare ori de degresare, de decupare sau de deta╚Öare a unei piese sau a unei buc─â╚Ťi de material.
D─éLTU├Ź, d─âltuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra (t─âind, cioplind, scobind etc.) un obiect, un material etc. cu dalta. ÔÇô Dalt─â + suf. -ui.
D─éLTU├ŹRE, d─âltuiri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a d─âltui ╚Öi rezultatul ei; s─âpare cu dalta ├«n piatr─â, ├«n lemn etc. ÔÇô V. d─âltui.
D─éLTU├Ź, d─âltuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra (t─âind, cioplind, scobind etc.) un obiect, un material etc. cu dalta. ÔÇô Dalt─â + suf. -ui.
D─éLTU├ŹRE, d─âltuiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a d─âltui ╚Öi rezultatul ei; s─âpare cu dalta ├«n piatr─â, ├«n lemn etc. ÔÇô V. d─âltui.
D─éLTU├Ź, d─âltuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra, a scobi, a sculpta, a ciopli, a t─âia cu dalta. Sus, ultimul burlan, mare ╚Öi gros, masiv, era d─âltuit de-a dreptul ├«n st├«nca de calcar. MIHALE, O. 511. ├Än cap─âtul de apus sta j├«l╚Ťul domnului, mai larg, mai bogat ╚Öi d─âltuit cu ├«nflorituri. SADOVEANU, O. VII 109.
D─éLTU├ŹRE s. f. Ac╚Ťiunea de a d─âltui; s─âpare cu dalta ├«n piatr─â, ├«n lemn etc.
d─âltu├ş (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. d─âltui├ęsc, imperf. 3 sg. d─âltui├í; conj. prez. 3 s─â d─âltui├ísc─â
d─âltu├şre (rar) s. f., g.-d. art. d─âltu├şrii; pl. d─âltu├şri
d─âltu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. d─âltui├ęsc, imperf. 3 sg. d─âltui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. d─âltui├ísc─â
d─âltu├şre s. f., g.-d. art. d─âltu├şrii; pl. d─âltu├şri
A D─éLTU├Ź ~i├ęsc tranz. (obiecte, materiale) 1) A lucra cu dalta, fason├ónd. 2) A lucra cu mult─â migal─â, cu grij─â. [Sil. -tu-i] /dalt─â + suf. ~ui
d─âltu├Č v. a scobi sau t─âia cu dalta.
d─âltu─ş├ęsc v. tr. (d. dalt─â; vsl. dlatiti). C─şoplesc cu dalta, sculptez, gravez or─ş cizelez: marmora d─âltuit─â (ChN. I, 62).

D─âltuire dex online | sinonim

D─âltuire definitie

Intrare: d─âltui
d─âltui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: d─âltuire
d─âltuire substantiv feminin