dăltuire definitie

2 intrări

15 definiții pentru dăltuire

dăltui vt [At: PONTBRIANT, D. / P: ~tu-i / Pzi: ~esc / E: daltă + -ui] 1 (C.i. materiale dure) A prelucra cu dalta. 2 (Spc) A sculpta. 3 (Liv; c.i. o imagine artistică, o figură etc.) A reprezenta în relief prelucrând (prin cioplire) un material dur.
dăltuíre sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~tu-i~ / Pl: ~ri / E: dăltui] 1 Prelucrare, fasonare cu dalta (1) a unui material dur Si: dăltuială (1), dăltuit (1), dăltuitură (1). 2 (Rar) Dăltuială. 3 (Spc) Sculptare. 4 (Liv) Reprezentare în relief în urma prelucrării (prin cioplire) a unui material dur Si: dăltuială (3), dăltuit1 (3), dăltuitură (3). 5 (Îs) ~a metalelor Operație de curățare ori de degresare, de decupare sau de detașare a unei piese sau a unei bucăți de material.
DĂLTUÍ, dăltuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra (tăind, cioplind, scobind etc.) un obiect, un material etc. cu dalta. – Daltă + suf. -ui.
DĂLTUÍRE, dăltuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a dăltui și rezultatul ei; săpare cu dalta în piatră, în lemn etc. – V. dăltui.
DĂLTUÍ, dăltuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra (tăind, cioplind, scobind etc.) un obiect, un material etc. cu dalta. – Daltă + suf. -ui.
DĂLTUÍRE, dăltuiri, s. f. Acțiunea de a dăltui și rezultatul ei; săpare cu dalta în piatră, în lemn etc. – V. dăltui.
DĂLTUÍ, dăltuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra, a scobi, a sculpta, a ciopli, a tăia cu dalta. Sus, ultimul burlan, mare și gros, masiv, era dăltuit de-a dreptul în stînca de calcar. MIHALE, O. 511. În capătul de apus sta jîlțul domnului, mai larg, mai bogat și dăltuit cu înflorituri. SADOVEANU, O. VII 109.
DĂLTUÍRE s. f. Acțiunea de a dăltui; săpare cu dalta în piatră, în lemn etc.
dăltuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăltuiésc, imperf. 3 sg. dăltuiá; conj. prez. 3 să dăltuiáscă
dăltuíre (rar) s. f., g.-d. art. dăltuírii; pl. dăltuíri
dăltuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăltuiésc, imperf. 3 sg. dăltuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dăltuiáscă
dăltuíre s. f., g.-d. art. dăltuírii; pl. dăltuíri
A DĂLTUÍ ~iésc tranz. (obiecte, materiale) 1) A lucra cu dalta, fasonând. 2) A lucra cu multă migală, cu grijă. [Sil. -tu-i] /daltă + suf. ~ui
dăltuì v. a scobi sau tăia cu dalta.
dăltuĭésc v. tr. (d. daltă; vsl. dlatiti). Cĭoplesc cu dalta, sculptez, gravez orĭ cizelez: marmora dăltuită (ChN. I, 62).

dăltuire dex

Intrare: dăltui
dăltui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: dăltuire
dăltuire substantiv feminin