Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 1053400:
dăltuíre sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~tu-i~ / Pl: ~ri / E: dăltui] 1 Prelucrare, fasonare cu dalta (1) a unui material dur Si: dăltuială (1), dăltuit (1), dăltuitură (1). 2 (Rar) Dăltuială. 3 (Spc) Sculptare. 4 (Liv) Reprezentare în relief în urma prelucrării (prin cioplire) a unui material dur Si: dăltuială (3), dăltuit1 (3), dăltuitură (3). 5 (Îs) ~a metalelor Operație de curățare ori de degresare, de decupare sau de detașare a unei piese sau a unei bucăți de material.
Dăltuire dex online | sinonim
Dăltuire definitie
