compléct, ~ă a vz complet²

complectá v vz completa

completa vt [At: KRETZULESCU, A. / V: ~ectá / Pzi: ~téz / E: fr compléter] A adăuga pentru a fi complet² (1).

COMPLÉCT, -Ă adj. v. complet².^[1]

COMPLECTÁ vb. I v. completa.^[1]

COMPLÉT², -Ă (1) compleți, -te, adj., (2, 3) completuri, s. n., (4) adv. 1. Adj. Care conține toate elementele necesare; căruia nu-i lipsește niciuna dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit. ◊ Opere complete = ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) Care are toate locurile ocupate; plin. 2. S. n. (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători (și asesori) care iau parte la soluționarea unui litigiu. 3. S. n. (Ieșit din uz) Compleu. 4. Adv. În întregime, cu desăvârșire. [Var.: compléct, -ă adj.] – Din fr. complet, lat. completus.

COMPLETÁ, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet². [Var.: complectá vb. I] – Din fr. compléter.

COMPLÉCT, -Ă adj. v. complet².^[1]

COMPLECTÁ vb. I v. completa.

COMPLETÁ, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet². [Var.: complectá vb. I] – Din fr. compléter.

COMPLÉCT, -Ă adj. v. complet.

COMPLECTÁ vb. I v. completa.

COMPLETÁ, completez, vb. I. Tranz. A întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipsește pentru a fi complet. Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. – Variantă: complectá vb. I.

completá (a ~) vb., ind. prez. 3 completeáză

completá vb., ind. prez. 1 sg. completéz, 3 sg. și pl. completeáză

COMPLETÁ vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pâna la suma de...)

A completa ≠ a descompleta

COMPLÉCT, -Ă adj. v. complet.^[1]

COMPLECTÁ vb. I. v. completa.

COMPLETÁ vb. I. tr. A întregi (un lucru incomplet). [Var. complecta vb. I. / < fr. compléter].

COMPLETÁ vb. tr. a întregi (un lucru incomplet). (< fr. compléter)

A COMPLETÁ ~éz tranz. A face să fie complet (adăugând ceea ce lipsește); a întregi; a complini. /<fr. compléter

completá v. a (se) face complet.

*1) compléct n., pl. urĭ și e (din cuplet, cum s’a zis întîĭ, adică „păreche” [supt infl. luĭ complect 2], că, în ainte de introducerea dansurilor în păreche, Româniĭ nu dansaŭ de cît hora, care e maĭ cuviincĭoasă. V. cuplet). Munt. Pop. Bal de mahala.

*2) compléct adj. V. complet.

*complét, -ă adj. (fr. complet, d. lat. com-plétus, part. d. com-plére, a umplea. V. plin). Întreg, terminat, deplin. Adv. De tot, în întregime. – Fals complect (rus. kompléktnyĭ).

*completéz v. tr. (fr. completer). Fac complet, întregesc: a completa o sumă. – Fals -ctez.

COMPLETA vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pînă la suma de...)

a-și completa efectele expr. (mil., iron.) a fura bunurile unui coleg de dormitor.