burduhănos, ~oasă [At: LB / V: (reg) bărdăh~, bârdăh~, bârdănos, ~duvă~ / Pl: ~oși, ~oase / E: burduhan + -os] 1 a (Îrg) Burtos. 2 af (Pop; d. femei) Însărcinată.

BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. (Pop.: adesea substantivat) Burtos. – Burduhan + suf. -os.

BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Burtos. – Burduhan + suf. -os.

BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. Burtos, burduhos. Seara, neamțul cel burduhănos s-a urcat pe malul de țarină proaspătă. GALAN, Z. R. 370. ◊ (Substantivat) Burduhănosul se plimbă cînd călare, cînd cu trăsura. STANCU, D. 50. Ura! Ura! strigară cei de față, împărtășindu-și unul altuia vorbele de duh, ale burduhănosidui. PAS, L. I 115.

BURDUHĂNÓS, -OÁSĂ, burduhănoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Burtos. – Din burduhan + suf. -os.

burduhănós (pop.) adj. m., pl. burduhănóși; f. burduhănoásă, pl. burduhănoáse

burduhănós adj. m., pl. burduhănóși; f. sg. burduhănoásă, pl. burduhănoáse

BURDUHĂNOÁSĂ adj. v. gravidă, însărcinată.

BURDUHĂNÓS adj. v. burtos, pântecos.

BURDUHĂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) v. BURDUHOS. /burduhan + suf. ~os

burduh(ăn)os a. cu burta mare, pântecos: cea ploscă burduhoasă NEGR. [Din burduh sau burduhan; formă scurtată burdios (= burduhos)].

burduhănós și burduhós, -oásă adj. Fam. Iron. Cu burduhanu mare, pîntecos. – Și burdufos.

burduhănoasă adj. v. GRAVIDĂ, ÎNSĂRCINATĂ.

burduhănos adj. v. BURTOS. PÎNTECOS.