Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru bunăstare

bunăstáre sf [At: MARIAN, NU. 752 / G-D: ~stării, (iuz) ~ neistări / Pl: ~tắri / E: bună + stare (după ger Wohlstand)] Situație materială bună Si: prosperitate.
BUNĂSTÁRE s. f. Situație materială bună, prosperă; prosperitate. [Gen. -dat.: bunăstării] – Bună + stare (după germ. Wohlstand).
BUNĂSTÁRE s. f. Situație materială bună, prosperă; prosperitate. [Gen.-dat.: bunăstării și (mai vechi) bunei stări] – Bună + stare (după germ. Wohlstand).
BUNĂSTÁRE s. f. Prosperitate. Statul democrat-popular sprijină pe țăranii cu gospodării mici și mijlocii și pe meseriași, cu scopul de a-i feri de exploatarea capitalistă, de a spori producția realizată de ei și de a ridica bunăstarea lor. CONST. R.P.R. 12. – Forme gramaticale: gen.-dat. bunăstării și buneistări.
BUNĂSTÁRE s. f. Prosperitate. [Gen.-dat.: bunăstării și (mai vechi) bunei-stări] – Din bună + stare (după germ. Wohlstand).
bună stáre (stare bună) adj. + s. f. (totul este în ~)
bunăstáre (prosperitate) (~ a lui a sporit) (-năs-ta- / -nă-sta-) s. f., art. bunăstárea, g.-d. art. bunăstắrii
bunăstáre s. f., art. bunăstárea, g.-d. art. bunăstării
BUNĂSTÁRE s. belșug, bogăție, prosperitate, (pop.) pricopseală, (Transilv.) prindoare, (înv.) salut, scumpete, scumpie, spor, (fig.) înflorire. (~ în care se afla.)
Bunăstare ≠ mizerie, sărăcie
BUNĂSTÁRE ~ări f. Situație materială prosperă. [G.-D. bunăstării] /bună + stare
BUNĂSTARE s. belșug, bogăție, prosperitate, (pop.) pricopseală, (Transilv.) prindoare, (înv.) salut, scumpete, scumpie, spor, (fig.) înflorire. (~ în care se afla.)

bunăstare definitie

bunăstare dex

Intrare: bunăstare
bunăstare substantiv feminin