Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru bucluc

bocl├║c sn vz bucluc
bucl├║c sn [At: JAHRESBER. III, 314 / V: boc-, -li├║c, butli├║c, bluc├║g / Pl: ~uri / E: tc bokluk] 1 (Reg) Balig─â. 2 (Reg; ├«e) A m├ónca ~ A spune minciuni. 3 (Reg; pex) Orice fel de gunoi. 4 (Reg; lpl) Obiecte ne├«nsemnate Si: bichisuri, m─ârun╚Ťi╚Öuri. 5 (Fig; prt) Bagaj. 6 (Fig) Fapt─â condamnabil─â. 7 (Pfm) Situa╚Ťie nepl─âcut─â ├«n care se afl─â cineva Si: belea, necaz. 8 (Reg) Ceart─â. 9 (├Änv) ├Änv─âlm─â╚Öeal─â.
BOCLÚC s. n. v. bucluc.
BUCL├ÜC, buclucuri, s. n. 1. (Pop. ╚Öi fam.) Situa╚Ťie nepl─âcut─â, ├«ncurcat─â, ├«n care se afl─â cineva; belea, ├«ncurc─âtur─â, necaz. ÔÖŽ Ceart─â, discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (ne├«nsemnate, f─âr─â mare valoare) pe care le posed─â cineva, care formeaz─â bagajul lui. [Var.: (reg.) bocl├║c s. n.] ÔÇô Din tc. bokluk.
BOCLÚC s. n. v. bucluc.
BUCL├ÜC, buclucuri, s. n. 1. (Pop. ╚Öi fam.) Situa╚Ťie nepl─âcut─â, ├«ncurcat─â. ├Än care se afl─â cineva; belea, ├«ncurc─âtur─â, necaz. ÔÖŽ Ceart─â, discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (ne├«nsemnate, f─âr─â mare valoare) pe care le posed─â cineva, care formeaz─â bagajul lui. [Var.: (reg.) bocl├║c s. n.] ÔÇô Din tc. bokluk.
BOCLÚC s. n. v. bucluc.
BUCL├ÜC, buclucuri, s. n. 1. Belea, ├«ncurc─âtur─â, necaz. Nourul acela-i cu bucluc. De-acu vine iarna. SADOVEANU, 23. Tii! Mare bucluc. Tocmai mie s─â mi se ├«nt├«mple una ca asta. SEBASTIAN, T. 224. 2. Ceart─â, discordie. Dup─â bucluc umbli, peste bucluc ai dat. CREANG─é, P. 306. Caut─â bucluc (sau buclucul) cu luminarea. 3. (Mold., Bucov., mai ales la pl.) Obiecte ne├«nsemnate, m─ârun╚Ťi╚Öuri. V. calabal├«c, catrafuse. Nimerindu-se ├«ns─â s─â aib─â r─âmase ├«n buclucurile sale numai dou─â sticle de burgund (= vin) ro╚Öu, domnul abate ne-a biruit. SADOVEANU, Z. C. 17. Am g─âsit ╚Öi secure, ╚Öi fr├«nghie... pe sub buclucurile d-tale. CREANG─é, P. 134. ÔŚŐ (La sg., ├«n construc╚Ťii eliptice, precedat de nega╚Ťii) Lucru f─âr─â importan╚Ť─â, fleac, moft. Bre, bre, bre, dar ce om─ât zdrav─ân! Iarn─â, nu bucluc! CONTEMPORANUL, VIII 298. ÔÇô Variant─â: bocl├║c (╚śEZ. IV 4) s. n.
BOCLÚC s. n. v. bucluc.
BUCL├ÜC, buclucuri, s. n. 1. Belea, ├«ncurc─âtur─â, necaz. 2. Ceart─â, discordie. 3. (Reg.; la pl.) Obiecte ne├«nsemnate; m─ârun╚Ťi╚Öuri. V. calabal├óc, catrafuse. [Var.: bocl├║c s. n.] ÔÇô Tc. bokluk.
bucl├║c (fam.) (bu-cluc) s. n., pl. bucl├║curi
bucl├║c s. n. (sil. -cluc), pl. bucl├║curi
BUCLÚC s. v. necaz.
BUCL├ÜC s. v. animozitate, ceart─â, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discu╚Ťie, disensiune, disput─â, divergen╚Ť─â, g├ólceav─â, gunoi, impuritate, ├«nvr─âjbire, litigiu, murd─ârie, necur─â╚Ťenie, ne├«n╚Ťelegere, vrajb─â, z├ózanie.
Bucluc Ôëá pace
bucl├║c (bucl├║curi), s. n. ÔÇô 1. (Banat) B─âlegar, ├«ngr─â╚Ö─âm├«nt. ÔÇô 2. (Mold.) Bunuri gospod─âre╚Öti, obiecte casnice. ÔÇô 3. Necaz, nepl─âcere, ├«ncurc─âtur─â. ÔÇô Var. bocluc. Tc. bokluk ÔÇ×b─âlegarÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×ceart─âÔÇŁ (╚śeineanu, II, 53; Lokotsch 329; Ronzevalle 53), cf. sb. bokluk ÔÇ×murd─âriiÔÇŁ, bg. bokluk ÔÇ×b─âlegarÔÇŁ. Roesler 590 ├«l deriv─â incorect din tc. boklu ÔÇ×care face cuteÔÇŁ. ÔÇô Der. bucluca╚Ö, adj. (cert─âre╚Ť, g├«lcevitor).
BUCL├ÜC ~uri n. 1) Situa╚Ťie complicat─â ╚Öi nepl─âcut─â; ├«ncurc─âtur─â. 2) Ciocnire de p─âreri sau de interese; ne├«n╚Ťelegere; discordie. 3) la pl. pop. Obiecte de valoare ne├«nsemnat─â aflate ├«n posesia unei persoane (╚Öi constituind bagajul acesteia). [Sil. bu-cluc] /<turc. bokluk
bocluc (bucluc) n. 1. ├«ncurc─âtur─â, nevoie: se ╚Ťine numai de boclucuri; 2. Mold. bagaj luat ├«n grab─â, catrafuse: am g─âsit ╚Öi secure ╚Öi fr├ónghie, sub boclucurile d-tale CR.; 3. (Banat) bucliuc, gunoiu de ├«ngr─â╚Öat p─âm├óntul. [Turc. BOKLUK, excremente, de unde sensul de ├«ncurc─âtur─â, belea].
bucluc n. Mold. V. bocluc.
bocl├║c n., pl. ur─ş (turc. bokluk, murd─ârie). Ceart─â, scandal: acest om se ╚Ťine numa─ş de boclucur─ş. Belea, nepl─âcere, ├«ncurc─âtur─â╚Ü alt bocluc acuma! Pl. Bagaje: cu boclucurile pe drum. ÔÇô ╚śi bucluc ╚Öi (Arg.) burluc.
bucl├║c V. bocluc.
bucluc s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. GUNOI. IMPURITATE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.
BUCLUC s. belea, dandana, ├«ncurc─âtur─â, n─âpast─â, neajuns, necaz, nemul╚Ťumire, nenorocire, nepl─âcere, nevoie, pacoste, pocinog, r─âu, sup─ârare, (├«nv. ╚Öi pop.) pozn─â, r─âutate, (pop.) alagea, daraver─â, p─âcat, ponos, potc─â, potical─â, z─âduf, (├«nv. ╚Öi reg.) nacafa, nagod─â, (reg.) d─ân─ânaie, ├«ncurcal─â, n─âzb├«c─â, n─âzdr─âv─ânie, p─âcostenie, ╚Öug─â, ╚Öugubin─â, toroap─â, (prin Mold.) bacal─â, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. ╚Öi Bucov.) bed─â, (Mold.) chichion, (Olt. ╚Öi Ban.) cotoarb─â, (Olt., Ban. ╚Öi Transilv.) dabil─â, (├«nv.) nesosin╚Ť─â, nevoin╚Ť─â, patim─â, satara, stenahorie. (Ce ~ pe el!)
a da de bucluc / de dracuÔÇÖ expr. a avea necazuri.
a vârî (pe cineva) în belea / în bucluc expr. a pricinui (cuiva) un necaz.

Bucluc dex online | sinonim

Bucluc definitie

Intrare: bucluc
bucluc substantiv neutru
  • silabisire: -cluc
bocluc
Intrare: BUCLUC
BUCLUC