Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru biomecanic─â

biomec├ínic, ~─â a [At: DN3 / Pl: ~ici, -ice / E: fr biom├ęcanique] 1 Care apar╚Ťine biomecanicii. 2 Referitor la biomecanic─â.
biomec├ínic─â sf [At: DA / P: bi-o- / E: fr biom├ęcanique] ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â, pe baza mecanicii generale, structura, evolu╚Ťia ╚Öi func╚Ťiile aparatului motor al animalelor ╚Öi omului.
BIOMEC├üNIC─é s. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â, pe baza mecanicii generale, structura, evolu╚Ťia ╚Öi func╚Ťiunile aparatului motor al animalelor ╚Öi al omului. [Pr.: bi-o-] ÔÇô Din fr. biom├ęcanique.
BIOMEC├üNIC─é s. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â, pe baza mecanicii generale, structura, evolu╚Ťia ╚Öi func╚Ťiile aparatului motor al animalelor ╚Öi al omului. [Pr.: bi-o-] ÔÇô Din fr. biom├ęcanique.
BIOMEC├üNIC─é s. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â dezvoltarea, structura ╚Öi activitatea aparatului motor al animalelor ╚Öi al omului, plec├«nd de la premisele mecanicii generale.
BIOMEC├üNIC─é s. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â dezvoltarea, structura ╚Öi activitatea aparatului motor al animalelor ╚Öi al omului, plec├ónd de la premisele mecanicii generale. [Pr.: bi-o-] ÔÇô Fr. biom├ęcanique.
biomecánică (bi-o-) s. f., g.-d. art. biomecánicii
biomecánic adj. m.(sil. bi-o-), pl. biomecánici; f. sg. biomecánică, pl. biomecánice
biomecánică s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biomecánicii
BIOMEC├üNIC, -─é adj. Referitor la biomecanic─â. [< fr. biom├ęcanique].
BIOMEC├üNIC─é s.f. Capitol al biofizicii care se ocup─â cu studiul ac╚Ťiunii for╚Ťelor interne sau externe asupra organismelor vii. [< fr. biom├ęcanique].
BIOMEC├üNIC, -─é I. adj. referitor la biomecanic─â. II. s. f. ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â fenomenele fiziologice cu ajutorul mecanicii. (< fr. biom├ęcanique)

Biomecanic─â dex online | sinonim

Biomecanic─â definitie

Intrare: biomecanic─â
biomecanic─â substantiv feminin
  • silabisire: bi-o-
Intrare: biomecanic
biomecanic adjectiv
  • silabisire: bi-o-