biomecánic, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~ici, -ice / E: fr biomécanique] 1 Care aparține biomecanicii. 2 Referitor la biomecanică.

biomecánic adj. m.(sil. bi-o-), pl. biomecánici; f. sg. biomecánică, pl. biomecánice

BIOMECÁNIC, -Ă adj. Referitor la biomecanică. [< fr. biomécanique].

BIOMECÁNIC, -Ă I. adj. referitor la biomecanică. II. s. f. știință care studiază fenomenele fiziologice cu ajutorul mecanicii. (< fr. biomécanique)