baricada definitie

2 intrări

25 definiții pentru baricada

baricadá [At: VLAHUȚĂ, V. 159 / Pzi: ~dez / E: fr barricader] 1 vt A împiedica printr-o baricadă trecerea unei străzi, a unei șosele etc. sau intrarea într-o locuință. 2 vr A se pune la adăpost (după o baricadă). 3-4 vtr (Fig) A (se) izola (de cineva sau de ceva).
baricádă sf [At: EMINESCU, P. 122 / Pl: ~de / E: fr barricade] 1 Obstacol improvizat (pe străzile unui oraș, în timpul luptelor de stradă), din diverse materiale (vehicule, saci cu nisip, arbori, bolovani etc.) pentru întreruperea luptelor de stradă sau pentru apărare. 2 (Îe) A muri pe ~de A muri luptând pentru o idee. 3 (Îe) A fi de cealaltă parte a ~dei A fi în tabăra opusă. 4 (îe) A fi pe ~ A fi la datorie. 5 (Îae) A fi combativ.
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.
BARICÁDĂ, baricade, s. f. Întăritură amenajată dintr-o aglomerare de materiale diferite (vehicule, arbori, saci cu nisip, bolovani etc.) pentru întreruperea circulației sau pentru apărare, de obicei în timpul luptelor de stradă. ◊ Expr. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra opusă. A muri pe baricade = a muri luptând pentru o idee. A fi pe baricadă = a fi la datorie, a fi combativ. – Din fr. barricade.
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.
BARICÁDĂ, baricade, s. f. Întăritură amenajată dintr-o aglomerare de materiale diferite (vehicule, arbori, saci cu nisip, bolovani etc.) pentru întreruperea circulației sau pentru apărare, de obicei în timpul luptelor de stradă. ◊ Expr. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra opusă. A muri pe baricade = a muri luptând pentru o idee. A fi pe baricadă = a fi la datorie, a fi combativ. – Din fr. barricade.
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un drum, la o stradă, o ușă, o fereastră) A închide, a astupa printr-o baricadă, pentru a împiedica trecerea sau intrarea. Copaci străini... amestecați și împletiți cu semincerii localnici făceau un zid nepătruns și întunecos, de arbori și arbuști, baricadînd potecile vechi. C. PETRESCU, R. DR. 214. Conu Leonida, la cel dinții zgomot de afară, tremură ca varga, baricadează ușile cu mobilele din casă. GHEREA, ST. C.R. I 333. ◊ Refl. Procurînd îi întrebă pentru ce s-au baricadat. VLAHUȚĂ, O. A. 159.
BARICÁDĂ, baricade, s. f. Întăritură improvizată constînd dintr-o aglomerare de materiale diferite (arbori, bolovani, vehicule etc.), care servește pentru a întrerupe comunicația pe o anumită arteră de circulație în timp de război sau ca apărare în timpul luptelor de stradă. Pe baricadele Griviței Roșii, în luptele ceferiștilor, s-a afirmat cu putere rolul conducător al Partidului comunist, justețea liniei sale, precum și spiritul adine internaționalist al acestor lupte. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 322, 1/3. Se-nalță mii de baricade Și cad palatele-n ruine. TOPÎRCEANU, S. A. 8. Pe stradele-nroșite de flăcări orbitoare, Suiți pe baricade de bulgări de granit, Se mișcă batalioane a plebei proletare. EMINESCU, O. I 62. ◊ Expr. A muri pe baricade (sau pe baricadă) = a muri luptînd pentru o idee progresistă, revoluționară. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra adversă.
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o ieșire, un drum etc. ♦ Refl. A se pune la adăpost în dosul unei baricade. – Fr. barricader.
BARICÁDĂ, baricade, s. f. Întăritură improvizată (dintr-o aglomerare de materiale diferite), care servește la întreruperea comunicației pe o anumită arteră sau ca apărare, în timpul luptelor de stradă. ◊ Expr. A muri pe baricadă = a lupta consecvent pentru o idee, până la capătul puterilor sau al vieții. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra opusă. – Fr. barricade.
baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză
baricádă s. f., g.-d. art. baricádei; pl. baricáde
baricadá vb., ind. prez. 1 sg. baricadéz, 3 sg. și pl. baricadeáză
baricádă s. f., g.-d. art. baricádei; pl. baricáde
BARICADÁ vb. I. tr., refl. A (se) închide ca o baricadă. [< fr. barricader].
BARICÁDĂ s.f. Întăritură făcută din diferite materiale sau lucruri, cu scopul de a feri pe cei atacați de loviturile atacatorilor în timpul unor lupte de stradă, într-o revoluție etc. ◊ A muri pe baricadă = a lupta consecvent, până la capăt, pentru o idee. [< fr. barricade, cf. it. barricata].
BARICADÁ vb. tr., refl. a (se) închide cu o baricadă. ◊ (p. ext.) a (se) închide ferm, categoric. (< fr. barricader)
BARICÁDĂ s. f. 1. întăritură din diferite materiale sau lucruri, cu scopul de a feri pe cei atacați de loviturile atacatorilor. 2. (fig.) piedică, obstacol. (< fr. barricade)
A BARICADÁ ~éz tranz. (căi de acces) A închide, ridicând o baricadă. ~ o poartă. /<fr. barricader
A SE BARICADÁ mă ~éz intranz. A se adăposti în dosul unei baricade. /<fr. barricader
BARICÁDĂ ~e f. Întăritură improvizată prin îngrămădire de materiale și obiecte diverse, pentru a se pune la adăpost în timpul luptelor de stradă, al unei insurecții etc. * A fi de cealaltă parte a ~ei a fi în tabăra opusă. A muri pe ~ a muri, luptând până la capăt pentru o idee. [G.-D. baricadei] /<fr. barricade
baricadà v. 1. a ridica baricade, a închide sau opri comunicațiunea cu baricade; 2. a se întări cu baricade, a se adăposti îndărătul unei baricade; 3. fig. a se închide spre a nu vedea pe nimeni.
baricadă f. șanț de apărare și oprire, făcut din buți, care, lemne și bolovani.
*baricádă f., pl. e (fr. barricade, d. it. barricata). Întăritură făcută din căruțe, pietre din pavaj, lanțurĭ, grinzĭ ș.a. ca să opreștĭ trecerea unuĭ dușman pe o stradă.
*baricadéz v. tr. (fr. barricader). Barez pin baricade; a baricada o stradă, o ușă. V. refl. Mă fortific pin baricade. Fig. Mă închid ca să nu văd pe nimenĭ. V. zăstesc.

baricada dex

Intrare: baricadă
baricadă substantiv feminin
Intrare: baricada
baricada verb grupa I conjugarea a II-a