BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un drum, la o stradă, o ușă, o fereastră) A închide, a astupa printr-o baricadă, pentru a împiedica trecerea sau intrarea. Copaci străini... amestecați și împletiți cu semincerii localnici făceau un zid nepătruns și întunecos, de arbori și arbuști, baricadînd potecile vechi. C. PETRESCU, R. DR. 214. Conu Leonida, la cel dinții zgomot de afară, tremură ca varga, baricadează ușile cu mobilele din casă. GHEREA, ST. C.R. I 333. ◊ Refl. Procurînd îi întrebă pentru ce s-au baricadat. VLAHUȚĂ, O. A. 159.