9 definiții pentru banderilă
banderílă sf [At: DA ms / Pl: ~le / E: fr banderille, sp banderilla] (Rar; mpl) Suliță mică împodobită cu fâșii multicolore de pânză și cu un steguleț în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurului, pentru a-l ațâța în timpul luptei. BANDERÍLĂ, banderile,
s. f. (
Livr.) Suliță mică prevăzută cu un steguleț, pe care toreadorii o înfig în grumazul taurului ca să-l ațâțe. – Din
fr. banderille. BANDERÍLĂ, banderile,
s. f. (Rar) Suliță mică împodobită cu fâșii multicolore de pânză, pe care toreadorii o infig în ceafa taurului ca să-l ațâțe. – Din
fr. banderille. BANDERÍLĂ, banderile,
s. f. Suliță mică, prevăzută în vârf cu un steguleț și purtată de toreadori în luptele lor cu taurii. –
Fr. banderille. banderílă (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. banderílei;
pl. banderíle
banderílă s. f., g.-d. art. banderílei; pl. banderíle BANDERÍLĂ s.f. Suliță cu un steguleț în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor în luptele cu aceștia pentru a-i întărâta. [Cf. fr. banderille, sp. banderilla].
BANDERÍLĂ s. f. suliță mică cu un steguleț în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor. (< fr. banderille, sp. banderilla)
BANDERÍLĂ ~e f. Suliță mică, ornată cu bande multicolore, pe care toreadorul o înfige în grumazul taurului pentru a-l ațâța. /<fr. banderille Banderilă dex online | sinonim
Banderilă definitie
Intrare: banderilă
banderilă substantiv feminin