Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1026304:

banderílă sf [At: DA ms / Pl: ~le / E: fr banderille, sp banderilla] (Rar; mpl) Suliță mică împodobită cu fâșii multicolore de pânză și cu un steguleț în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurului, pentru a-l ațâța în timpul luptei.

Banderilă dex online | sinonim

Banderilă definitie