bâzâitoare definitie

18 definiții pentru bâzâitoare

bâzâitor, ~oare [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / Pl: ~i, ~oare / E: bâzâi + -tor] 1 a Care bâzâie. 2 sf Zbâmâitoare.
BÂZÂITÓR, -OÁRE, (1) bâzâitori, -oare, adj., (2) bâzâitori, s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. (Rar) Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.
BÂZÂITÓR, -OÁRE, bâzâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.
BÎZÎITOÁRE, bîzîitori, s. f. Jucărie de copii care, cînd e învîrtită în aer, produce un bîzîit ușor. – Pronunțat: -zî-i-.
BÎZÎITÓR, -OÁRE, bîzîitori, -oare, adj. (Neobișnuit) Care bîzîie. Muștele... albastre roiesc bîzîitoare. LESNEA, D. 11. – Pronunțat: -zî-i-.
BÂZÂITOÁRE, bâzâitori, s. f. Jucărie de copii care produce un bâzâit. [Pr.: -zâ-i-] – Din bâzâi + suf. -(i)toare.
BÂZÂITÓR, -OARE, bâzâitori, -oare, adj. Care bâzâie. [Pr.: -zâ-i-] – Din bâzâi + suf. -(i)tor.
bâzâitoáre (rar) (-zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitórii; pl. bâzâitóri
bâzâitór (-zâ-i-) adj. m., pl. bâzâitóri; f. sg. și pl. bâzâitoáre
bâzâitoáre s. f., g.-d. art. bâzâitórii; pl. bâzâitóri
bâzâitór adj. m., pl. bâzâitóri; f. sg. și pl. bâzâitoáre
BÂZÂITOÁRE s. sfârâitoare, (reg.) sfârâiac, sfârâioc. (~ cu care se joacă copiii.)
BÂZÂITÓR adj. zbârnâitor, zumzăitor. (Un zgomot ~.)
BÂZÂITOÁRE ~óri f. Jucărie care produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor. [Sil. -zâ-i-] /a bâzâi + suf. ~toare
bâzăitoare f. mic instrument, făcut dintr’o coaje de nucă, cu care copiii de țărani sbârnăe iarna.
bîzîitoáre, f. pl. orĭ. Lucru care bîzîĭe, ca aparatu care produce sunetu la oboĭ, la cimpoĭ, la flautu păstorilor italieni saŭ ca pana de gîscă saŭ ca cotoru frunzei de bostan, pe care copiiĭ îl spintecă și-l fac să bîzîĭe suflînd în el. (V. ance, carabă, pițigoaĭe, îmbucătură). Cîrîitoare (o jucărie copilărească).
BÂZÂITOR adj. zbîrnîitor, zumzăitor. (Un zgomot ~.)
BÎZÎITOARE s. sfîrîitoare, (reg.) sfîrîiac, sfîrîioc. (~ cu care se joacă copiii.)

bâzâitoare dex

Intrare: bâzâitoare
bâzâitoare substantiv feminin
Intrare: bâzâitor
bâzâitor adjectiv