9 definiții pentru bâzâitoare
BÎZÎITOÁRE, bîzîitori,
s. f. Jucărie de copii care, cînd e învîrtită în aer, produce un bîzîit ușor. – Pronunțat: -zî-i-.
BÂZÂITOÁRE, bâzâitori,
s. f. Jucărie de copii care produce un bâzâit. [
Pr.: -zâ-i-] – Din
bâzâi +
suf. -(i)toare.
bâzâitoáre (rar) (-zâ-i-)
s. f.,
g.-d. art. bâzâitórii;
pl. bâzâitóri
bâzâitoáre s. f., g.-d. art. bâzâitórii; pl. bâzâitóri BÂZÂITOÁRE s. sfârâitoare, (reg.) sfârâiac, sfârâioc. (~ cu care se joacă copiii.) BÂZÂITOÁRE ~óri f. Jucărie care produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor. [Sil. -zâ-i-] /a bâzâi + suf. ~toare bâzăitoare f. mic instrument, făcut dintr’o coaje de nucă, cu care copiii de țărani sbârnăe iarna.
bîzîitoáre, f. pl. orĭ. Lucru care bîzîĭe, ca aparatu care produce sunetu la oboĭ, la cimpoĭ, la flautu păstorilor italieni saŭ ca pana de gîscă saŭ ca cotoru frunzei de bostan, pe care copiiĭ îl spintecă și-l fac să bîzîĭe suflînd în el. (V.
ance, carabă, pițigoaĭe, îmbucătură). Cîrîitoare (o jucărie copilărească).
BÎZÎITOARE s. sfîrîitoare, (reg.) sfîrîiac, sfîrîioc. (~ cu care se joacă copiii.) Bâzâitoare dex online | sinonim
Bâzâitoare definitie
Intrare: bâzâitoare
bâzâitoare substantiv feminin