Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru arip─â

├írip─â sf [At: PSALT. SCH. 335/5 / A: arip─â / V: (├«nv) arap─â, areap─â, arep─â, arpie, h-, h─âr-, harp─â, haripe sn / Pl: ~pi, (├«nv) -pe / E: ml alapa] 1 Organ al p─âs─ârilor, insectelor ╚Öi al unor mamifere care serve╚Öte la zbor. 2 (D. puiul de pas─âre; ├«e) A face (sau a prinde) ~pi A fi suficient de dezvoltat ca s─â zboare. 3 (D. oameni; ├«e) A c─âp─âta (sau a prinde, a face, a-i cre╚Öte) ~pi A c─âp─âta independen╚Ť─â, curaj. 4 (D. oameni; fig; ├«ae) A se ├«nfl─âc─âra. 5 (D. oameni; fig; ├«e) A-i t─âia (sau fr├ónge) ~pile A descuraja. 6 (Fig; ├«e) A fi sub ~pa (cuiva) A fi protejat (de cineva). 7 (Psr; ├«s) -pa oilor Locul ├«ngr─âdit din st├ón─â unde stau oile ├«n timpul nop╚Ťii. 8 (Reg; ├«e) A sta Ia ~ A p─âzi oile pe c├ómp. 9 (Lpl; ├«vp) Boal─â la sugari const├ónd din convulsii intestinale. 10 (├Äc) ~pa-g├ó╚Ötei Fluture mic, alb, cu aripile din fa╚Ť─â despicate ├«n dou─â, iar cele din spate despicate ├«n trei p─âr╚Ťi ├«n forma unei pene de g├ósc─â (Pterophorus pentadactvlus). 11 (Pop; ├«s) -pa-satanei Duhul r─âu. 12 (Iht) ├Änot─âtoare. 13 Parte membranoas─â a unor semin╚Ťe sau fructe care face ca acestea s─â fie ├«mpr─â╚Ötiate de v├ónt. 14 (Teh) Parte care seam─ân─â cu o arip─â (1). 15 Organ de sustenta╚Ťie la un avion. 16 (La moara de v├ónt ╚Öi de ap─â) Fofeaz─â. 17 Cele dou─â sc├ónduri laterale care m─ârginesc scocul ce duce apa la moar─â. 18 (╚Ües) Fofeaz─â. 19 (La grapa articulat─â) Fofeaz─â. 20 Extremit─â╚Ťile unei construc╚Ťii ├«n raport cu partea central─â. 21 Zidurile de sprijin care pleac─â de la portalul unui tunel ╚Öi sus╚Ťin taluzurile de la capete. 22 (Aht; ├«s) -pa bisericii Strea╚Öin─â de la cel mai de sus turn. 23 P─âr╚Ťile laterale ale nasului. 24 Pulpana unei haine. 25 F├ó╚Öie de p├ónz─â care prelunge╚Öte p├ónza inferioar─â a cor─âbiei. 26 Fiecare din cele dou─â extreme ale fundului unui butoi Si: sf├órc. 27 (La vehicule) Ap─âr─âtoare de noroi a╚Öezat─â deasupra ro╚Ťii. 28 Flanc al unei armate terestre sau navale dispuse ├«n vederea unei lupte sau aflate ├«n mar╚Ö. 29 (Spt) Juc─âtorii plasa╚Ťi ├«n marginea terenului de sport Si: extrem─â. 30 (Fig) Frac╚Ťiune cu o anumit─â orientare politic─â din cadrul unei organiza╚Ťii, al unui partid. 31 (├Än Biblie; ├«s) -pile p─âm├óntului Extremit─â╚Ťile P─âm├óntului. 32 Oile de pe laturile unei turme ├«n mers.
├üRIP─é, aripi, s. f. 1. Organ al p─âs─ârilor, al unor insecte ╚Öi al unor mamifere, care serve╚Öte la zbor. ÔŚŐ Expr. A c─âp─âta (sau a prinde) aripi = a c─âp─âta independen╚Ť─â, curaj; a ├«ncepe s─â se ├«nfl─âc─âreze, s─â se entuziasmeze. A da (cuiva) aripi = a face s─â capete curaj; a ├«nsufle╚Ťi (pe cineva). A t─âia (cuiva) aripile = a face (pe cineva) s─â-╚Öi piard─â curajul, av├óntul; a descuraja. ÔÖŽ Fig. Ocrotire, protec╚Ťie. 2. (Iht.) ├Änot─âtoare. 3. Membran─â a unor fructe ╚Öi semin╚Ťe care serve╚Öte la r─âsp├óndirea lor cu ajutorul v├óntului. 4. Nume dat unor obiecte, p─âr╚Ťi ale unor aparate etc. care au forma, func╚Ťiunea sau pozi╚Ťia aripilor (1). Aripa avionului. Aripa ma╚Öinii. 5. Parte a unei construc╚Ťii care se prezint─â ca o prelungire lateral─â; fiecare dintre extremit─â╚Ťile unei construc╚Ťii (├«n raport cu partea central─â). ÔÖŽ Fiecare dintre cele dou─â ziduri de sprijin care pleac─â de la portalul unui tunel ╚Öi sus╚Ťin taluzurile de la capete. 6. Cap─ât, margine, flanc al unei trupe (dispuse ├«n ordine de b─âtaie). ÔÖŽ (├Än unele jocuri sportive) Fiecare dintre juc─âtorii plasa╚Ťi ├«n marginea terenului de joc. 7. Fig. Frac╚Ťiune cu o anumit─â orientare politic─â din cadrul unei organiza╚Ťii, al unui partid. [Acc. ╚Öi: ar├şp─â] ÔÇô Lat. alapa.
├üRIP─é, aripi, s. f. 1. Organ al p─âs─ârilor, al unor insecte ╚Öi al unor mamifere, care serve╚Öte la zbor. ÔŚŐ Expr. A c─âp─âta (sau a prinde) aripi = a c─âp─âta independen╚Ť─â, curaj; a ├«ncepe s─â se ├«nfl─âc─âreze, s─â se entuziasmeze. A da (cuiva) aripi = a face s─â capete curaj; a ├«nsufle╚Ťi (pe cineva). A t─âia (cuiva) aripile = a face (pe cineva) s─â-╚Öi piard─â curajul, av├óntul; a descuraja. ÔÖŽ Fig. Ocrotire, protec╚Ťie. 2. (Iht.) ├Änot─âtoare. 3. Membran─â a unor fructe ╚Öi semin╚Ťe care serve╚Öte la r─âsp├óndirea lor cu ajutorul v├óntului. 4. Nume dat unor obiecte, p─âr╚Ťi ale unor aparate etc. care au forma, func╚Ťiunea sau pozi╚Ťia aripilor (1). Aripa avionului. Aripa ma╚Öinii. 5. Parte a unei construc╚Ťii care se prezint─â ca o prelungire lateral─â; fiecare dintre extremit─â╚Ťile unei construc╚Ťii (├«n raport cu partea central─â). ÔÖŽ Fiecare dintre cele dou─â ziduri de sprijin care pleac─â de la portalul unui tunel ╚Öi sus╚Ťin taluzurile de la capete. 6. Cap─ât, margine, flanc al unei trupe (dispuse ├«n ordine de b─âtaie). ÔÖŽ (├Än unele jocuri sportive) Fiecare dintre juc─âtorii plasa╚Ťi ├«n marginea terenului de joc. 7. Fig. Frac╚Ťiune cu o anumit─â orientare politic─â din cadrul unei organiza╚Ťii, al unui partid. [Acc. ╚Öi ar├şp─â] ÔÇô Lat. alapa.
├üRIP─é, aripi, s. f. 1. Organ al p─âs─ârilor ╚Öi al unor insecte, care serve╚Öte la zbor; la p─âs─âri reprezint─â o modificare a membrelor anterioare ╚Öi este acoperit─â cu pene, iar la insecte este format─â din chitin─â sau dintr-o membran─â transparent─â. Cuco╚Öul... scutur─â puternic din aripi. CREANG─é, P. 68. El z─ârea un corbu╚Öor Ce pe sus tot cronc─ânea ╚śi din aripi tot b─âtea. ALECSANDRI, P. P. 141. ÔŚŐ Expr. A c─âp─âta (sau a face, a prinde) aripi = a c─âp─âta independen╚Ť─â (├«n via╚Ť─â sau ├«n munc─â), a se ini╚Ťia cu u╚Öurin╚Ť─â, a se ridica repede ├«n munc─â. ÔŚŐ Fig. Cu aripi de vifor, un vultur ╚Ť├«╚Öne╚Öte-n t─ârie. BENIUC, V. 84. Asupra singur─ât─â╚Ťii ├«n care vegheau uimi╚Ťi cei doi camarazi, n─âv─âli o suflare rece, arip─â dep─ârtat─â a furtunii. SADOVEANU, M. C. 95. Chipurile b─ârb─âte╚Öti vesele, care sur├«deau de-o mul╚Ťumire egoist─â, deodat─â ├«nghe╚Ťar─â, stinse parc─â de aripa mor╚Ťii. BART, E. 372. Pe aripi de munte ╚Öi st├«nci de asfalt Castelul se-nal╚Ť─â, se-ncrunt─â, ╚śi cre╚Ötetu-i negru ╚Öi cre╚Ötetu-i nalt De nouri ╚Öi ani se-nc─ârunt─â. EMINESCU, O. IV 27. ÔÖŽ Fig. Av├«nt, ├«nsufle╚Ťire. ╚śi [versul] s─â-╚Ťi dea, mai t├«rzior, Aripi, credin╚Ť─â ╚Öi dor, Ca s─â te-ncume╚Ťi ╚Öi la zbor. TOMA, C. V. 408. ÔŚŐ Expr. A t─âia sau a fr├«nge (cuiva) aripile = a-i curma av├«ntul. ÔÖŽ Fig. (Adesea determinat prin ┬źprotectoare┬╗, ┬źocrotitoare┬╗) Ocrotire, scut. Mul╚Ť─âme╚Öte cucoanei c─â te-a sc─âpat de la moarte ╚Öi ai dat peste bel╚Öug lu├«ndu-te sub aripa dumisale. CREANG─é, P. 330. 2. Organ exterior al pe╚Ötilor, servind ca regulator al mi╚Öc─ârilor; ├«not─âtoare. 3. Prelungire membranoas─â a corpului fructelor ╚Öi semin╚Ťelor, folosit─â la r─âsp├«ndirea acestora prin v├«nt. 4. Nume dat unor obiecte, p─âr╚Ťilor unor aparate etc. care au forma, func╚Ťiunea sau pozi╚Ťia aripilor (1): a) organ al avionului const├«nd din una sau mai multe suprafe╚Ťe plane, legate de un corp central numit fuzelaj, ╚Öi care serve╚Öte la sus╚Ťinerea avionului ├«n aer; b) fiecare dintre lope╚Ťile fixate pe roata morii ╚Öi care, ├«mpinse de v├«nt sau de ap─â, pun ├«n mi╚Öcare pietrele; c) ap─âr─âtoare a╚Öezat─â deasupra ro╚Ťilor unui vehicul, care are rolul de a proteja caroseria de noroi, de praf etc. B─âiatul se d─âdu jos [din camion] ╚Öi... cl─âtin├«ndu-se de somn, se urc─â pe o arip─â. DUMITRIU, N. 271; d) pulpana unei haine. Umflai mantaua de-o arip─â, o t├«r├«i p├«n─â dincolo de ╚Ťara neagr─â a furnicilor cu din╚Ťii de cri╚Ť─â. HOGA╚ś, M. N. 13. 5. Nume dat p─âr╚Ťilor laterale ale unui ├«ntreg: a) parte a unei cl─âdiri, care se prezint─â ca o ptelungire lateral─â; b) parte lateral─â a unei trupe dispuse ├«n ordine de b─âtaie; cap─ât, margine, flanc. Acele p─âr╚Ťi de locuri fuseser─â mai cu seam─â puternic ├«nt─ârite de aripa sting─â a du╚Ömanului. MACEDONSKI, O. III 79. 6. ÔŚŐ Fig. Grupare extrem─â (dreapt─â sau st├«ng─â) a unei organiza╚Ťii, a unui partid. Aripa st├«ng─â a burgheziei, ├«n frunte cu B─âlcescu a fost nevoit─â, dup─â revolu╚Ťie, s─â ia drumul exilului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 168. ÔÇô Accentuat ╚Öi: ar├şp─â. ÔÇô Pl. ╚Öi: aripe (SADOVEANU, O. IV 52, EMINESCU, O. I 93).
├üRIP─é, aripi, s. f. 1. Organ al p─âs─ârilor, al unor insecte ╚Öi al unor mamifere, care serve╚Öte la zbor. ÔŚŐ Expr. A c─âp─âta (sau a prinde) aripi = a c─âp─âta independen╚Ť─â, curaj; a se ridica ├«ntr-o munc─â. ÔÖŽ Fig. Av├ónt, ├«nsufle╚Ťire. ÔÖŽ Fig. Ocrotire. 2. Organ exterior al pe╚Ötilor, servind ca regulator al mi╚Öc─ârilor. 3. Prelungire membranoas─â a fructelor ╚Öi semin╚Ťelor, folosit─â la r─âsp├óndirea lor cu ajutorul v├óntului. 4. Nume dat unor obiecte, p─âr╚Ťi ale unor aparate etc. care au forma, func╚Ťia sau pozi╚Ťia aripilor (1). Aripa avionului. Aripa ma╚Öinii. ÔŚŐ Arip─â zbur─âtoare = aeronav─â la care motoarele ╚Öi comenzile sunt introduse ├«n arip─â. ÔÖŽ Vel─â suplimentar─â folosit─â la naviga╚Ťia cu v├ónt din pup─â. 5. Parte a unei construc╚Ťii care se prezint─â ca o prelungire lateral─â. ÔÖŽ Fiecare dintre cele dou─â ziduri de sprijin care pleac─â de la portalul unui tunel ╚Öi sus╚Ťin taluzele tran╚Öeei de acces. ÔÖŽ Cap─ât, margine, flanc al unei trupe dispuse ├«n ordine de b─âtaie. ÔÖŽ (├Än unele jocuri sportive) Extrem─â (3). 6. Fig. Grupare extrem─â (dreapt─â sau st├óng─â) a unei organiza╚Ťii, a unui partid. 7. Compus: aripa-g├ó╚Ötei = fluture mic alb (Pterophorus pentadactylus). [Acc. ╚Öi ar├şp─â] ÔÇô Lat. alapa.
!áripă s. f., g.-d. art. áripii; pl. áripi
├írip─â/ar├şp─â s. f., g.-d. art. ├íripii/ar├şpii; pl. ├íripi/ar├şpi
├üRIP─é s. 1. v. ├«not─âtoare. 2. v. flanc. 3. v. extrem─â. 4. cruce, speteaz─â, (reg.) cruci╚Ö─â, cump─ân─â, fofelni╚Ť─â, r─âscruce. (~ la v├órtelni╚Ť─â.) 5. s─âgeat─â, speteaz─â. (~ la roata morii de v├ónt.) 6. fofeaz─â. (~ la moar─â.) 7. (la pl.) cruci╚Öe (pl.), cumpene (pl.), fofelni╚Ťe (pl.), r─âscruci (pl.), speteze (pl.). (~ la r─âzboiul de ╚Ťesut.) 8. (pop.) fofeaz─â. (~ la ferestre, u╚Öi, por╚Ťi.) 9. (la pl.) sf├órcuri (pl.). (~ la fundul butoiului.)
├üRIP─é s. v. cril─â, cordar, grij─â, ├«ntinz─âtor, ocrotire, protec╚Ťie, strun─â.
├írip─â (-pi), s. f. ÔÇô 1. Organ care serve╚Öte la zbor. ÔÇô 2. Simbol a tot ce str─âbate spa╚Ťiul cu repeziciune. ÔÇô 3. Ocrotire, protec╚Ťie. ÔÇô 4. Pies─â de aparat care prezint─â asem─ânare cu aripa p─âs─ârilor. ÔÇô 5. Cap─ât, flanc al unei trupe dispuse ├«n ordine de b─âtaie. ÔÇô 6. Parte lateral─â a unei cl─âdiri. ÔÇô 7. Parte a unui automobil care seam─ân─â cu o arip─â. ÔÇô 8. Palet─â a ro╚Ťii unei mori de ap─â. ÔÇô Mr. arip─â, areapit─â, megl. (i)arip─â. Lat. ─ül─şp─ôs ÔÇ×├«naripatÔÇŁ, probabil aplicat la ├«nceput la obiectele care prezentau vreo asem─ânare cu aripile p─âs─ârilor (ca de ex. paleta ro╚Ťii hidraulice), ╚Öi apoi generalizat, ├«n locul lat. ala. Cf. calabr. alapa, prov. aubo, arbro, fr. aube, v. cat. ├ílep, sp. ├ílabe, toate cu sensul spaniol, care coincide cu sensul 8; cf. ╚Öi cors. ├ílaba ÔÇ×oblonÔÇŁ ╚Öi port. aba ÔÇ×margineÔÇŁ. Mai multe materiale ├«n Corominas, I, s. v. ├ílabe. Etimologia alipes, propus─â de Densusianu, Hlr., 30, este pentru REW 310 ÔÇ×begrifflich unm├ÂglichÔÇŁ. Evolu╚Ťia semantic─â prezint─â ├«n mod cert dificult─â╚Ťi; ├«n ciuda acestui fapt, aceast─â ipotez─â pare ├«ns─â mai plauzibil─â dec├«t celelalte. Dup─â Pu╚Öcariu 123, ÔÇ×unbekannt, obwohl im ersten Teil des Wortes ala zu erkennen istÔÇŁ. Acela╚Öi autor, ├«n DAR, s-a decis ├«n favoarea lat. alapa ÔÇ×palm─â, lovitur─âÔÇŁ (etimologie acceptat─â ╚Öi de REW 319, explicat─â de Diculescu, Elementele, 435 ca un der. de la ala cu suf. -╬▒¤ć╬┐¤é sau ╬╣¤ć╬┐¤é, a c─ârui necesitate nu ni se pare clar─â); dar trecerea semantic─â de la ÔÇ×palm─âÔÇŁ la ÔÇ×arip─âÔÇŁ este mai greu de explicat dec├«t dec├«t pe cea pe care am sugerat-o mai sus. Celelalte ipoteze s├«nt mai cur├«nd fanteziste: din mag. r├Âp ÔÇ×pan─â, penajÔÇŁ (Cihac, II, 476); din gr. ß┐ą╬╣¤Ç╬« ÔÇ×├«nceput, pornireÔÇŁ (Roesler 564); de la un der. verbal *alipare, de unde alt der. postverbal *alipa (Pascu, I, 39; Beitr├Ąge, 7; Etimologii, 17); de la ala, cu suf. -ip (Pascu, Arch. Rom., VI, 325); din fondul anterior limbilor indo-europene, ├«n leg─âtur─â cu arab. risa ╚Öi cu dravidiana (Lahovary 313). Der. aripa, vb. (a ├«naripa, a da aripi; a speria o pas─âre cu pu╚Öca); arip─âri╚Ť─â, s. f. (oaie care merge de obicei departe de turm─â); aripat, adj. (├«naripat); aripi, vb. refl. (despre copii, a avea convulsii, boal─â atribuit─â, ├«n credin╚Ťa popular─â, faptului de a fi m├«ncat aripi de pas─âre); aripioar─â, s. f.; aripos, adj. (├«naripat); ├«naripa, vb. (a da aripi, a ├«nsufle╚Ťi).
AR├ŹP─é ~i f. 1) Organ al p─âs─ârilor, al unor insecte ╚Öi al unor mamifere care serve╚Öte la zbor. A bate din ~i. ÔŚŐ A c─âp─âta (sau a prinde) ~i a deveni ferm, ├«ncrezut ├«n for╚Ťele sale; a prinde curaj. A t─âia cuiva ~ile a face pe cineva s─â-╚Öi piard─â curajul. 2) fig. Luare sub protec╚Ťie; ocrotire; ap─ârare. ÔŚŐ A lua pe cineva sub ~a sa a ocroti pe cineva. 3) iht. Organ de ├«not; ├«not─âtoare. 4) Fiecare dintre planurile de sus╚Ťinere ale unui avion. 5) Parte a unei construc╚Ťii care se prezint─â ca o prelungire lateral─â. 6) mil. Fiecare dintre cele dou─â p─âr╚Ťi laterale ale unor trupe a╚Öezate ├«n pozi╚Ťie de lupt─â; flanc. ~a dreapt─â. ~a st├óng─â. 7) Parte a caroseriei unui vehicul a╚Öezat─â deasupra fiec─âreia dintre ro╚Ťi. 8) Fiecare dintre lope╚Ťile unei mori de v├ónt. 9) fig. Grupare extrem─â (de dreapta sau de st├ónga) ├«n cadrul unei organiza╚Ťii sau partid. [G.-D. aripii; Acc. ╚Öi ├írip─â] /<lat. alapa
arip─â f. 1. pereche de membre conformate pentru sbor (la pas─âri sau insecte); 2. (poetic) sbor: timpul odihne╚Öte b─âtr├óna lui arip─â AL.; 3. fig. protec╚Ťiune: pe aripile mor╚Ťii celei m├óntuitoare AL.; 4. extremitatea unui corp de armat─â; 5. laturea unei case; 6. tot ce seam─ân─â cu o arip─â: (la o biseric─â) strea╚Öina dela cel mai ├«nalt turn; (la o moar─â) lope╚Ťile cari fac s─â se ├«nv├órteasc─â ro╚Ťile; (la o tr─âsur─â) sc├óndura de dÔÇÖasupra ro╚Ťilor care o ap─âr─â de noroiu. [Origin─â necunoscut─â].
Avesti╚Ťa f. strigoaie, numit─â ╚Öi Aripa Satanei, care sugrum─â pe prunci ├«n p├óntecele mamelor sau ├«ndat─â dup─â na╚Ötere. [Slav. VIE╚śTI╚ÜA, vr─âjitoare].
ar├şp─â (est) f., pl. ─ş, ╚Öi ├írip─â (vest) f., pl. ├írip─ş, ß║»rip─ş ╚Öi ├íripe (lat. ├ílipes, -ipedis, cu arip─ş la pic─şoare, d. ala, arip─â, ╚Öi pes, pic─şor; mrom. ├írip─â, parte din turm─â, areap─â, are├ípit─â ╚Öi ├írpit─â, arip─â. Prefacerea lu─ş d ├«n t sÔÇÖa f─âcut dup─â pr├íepes, pr├íepetis, care zboar─â ─şute, or─ş h├│spes, h├│spitis, oaspete, ─şar genu f. dup─â ala, arip─â. V. areap─â). La p─âs─âr─ş ╚Öi insecte, organele care le ajut─â s─â zboare, ─şar la pe╚Öt─ş, acelea care-─ş ajut─â s─â ├«noate. Aripile mori─ş, fofezele, razele care primesc v├«ntu. Aripile tr─âsuri─ş, ap─âr─âtorile puse la roate ca s─â nu sar─â noro─şuÔÇÖn sus. Aripile une─ş o╚Öt─ş, laturile (flancurile) e─ş ├«n front. (V. cril─â). Aripile une─ş case, coastele, partea dreapt─â ╚Öi st├«ng─â. Aripile roate─ş (la vapor), zbaturile, lope╚Ťile care ├«mping apa (la ├ęlice, ramurile e─ş). Mar. Vel─â trapezoid─â suplementar─â. Fig. Protec╚Ťiune, scut: a fugi supt aripa cu─şva, supt aripa legi─ş. A zbura cu aripile t─âle, a lucra f─âr─â ajutoru nim─ânu─ş. ÔÇô Vech─ş ├írep─â.
aripă s. v. CRILĂ. CORDAR. GRIJĂ. ÎNTINZĂTOR. OCROTIRE. PROTECȚIE. STRUNĂ.
ARIP─é s. 1. (IHT.) aripioar─â, ├«not─âtoare. (~ crapului.) 2. (MIL.) cap─ât, coast─â, flanc, margine, (├«nv.) corn, m├«nec─â. (~ dreapt─â a frontului.) 3. (SPORT) extrem─â. (Joac─â ~ st├«ng─â, la fotbal.) 4. cruce, speteaz─â, (reg.) cruci╚Ö─â, cump─ân─â, fofelni╚Ť─â, r─âscruce. (~ la v├«rtelni╚Ť─â.) 5. s─âgeat─â, speteaz─â. (~ la roata morii de v├«nt.) 6. fofeaz─â. (~ la moar─â.) 7. (la pl.) cruci╚Öe (pl.), cumpene (pl.), fofelni╚Ťe (pl.), r─âscruci (pl.), speteze (pl.). (~ la r─âzboiul de ╚Ťesut.) 8. (pop.) fofeaz─â. (~ la ferestre, u╚Öi, por╚Ťi.) 9. (la pl.) sf├«rcuri (pl.). (~ la fundul butoiului.)
├írip─â zbur─âto├íre s. f. Tip de avion ├«n care fuselajul este par╚Ťial integrat ├«n l─â╚Ťimea aripii ÔŚŐ ÔÇ×┬źSpanloader┬╗ este o arip─â zbur─âtoare propulsat─â de ╚Öase turboreactoare. Aparatul ar fi lipsit de trenul de aterizare obi╚Önuit, cu ro╚Ťi. Decolarea ╚Öi aterizarea ar urma s─â se fac─â cu ajutorul unor perne de aer.ÔÇŁ R.l. 11 VI 80 p. 6. ÔŚŐ ÔÇ×Proiectul prevede ┬źaripi zbur─âtoare┬╗ uria╚Öe, dotate cu s─âli de a╚Öteptare, purt├ónd fiecare circa 100 de pasageri ╚Öi care se rotesc permanent deasupra aeroporturilor.ÔÇŁ R.l. 15 V 81 p. 6; v. ╚Öi 25 XI 80 p. 6 (dup─â fr. aile volante)
ARIP─é2 form─â organizatoric─â ├«n avia╚Ťie
ARIP─é1 organ al unei aeronave cu ajutorul c─âreia se men╚Ťine ├«n aer, asupra sa exercit├óndu-se portanta aerodinamic─â, av├ónd forme ╚Öi dimensiuni diferite. ├Än general aripa poate fi dreapt─â la avioanele clasice, subsonice, ├«n s─âgeat─â la avioanele cu motoare ce dezvolt─â o vitez─â egal─â cu cea a sunetului, delta la avioanele ce dep─â╚Öesc viteza sunetului ╚Öi cu geometrie variabil─â care ├«╚Öi modific─â anvergura ╚Öi unghiul de s─âgeat─â ├«n timpul zborului, la viteze mici aripa fiind dreapt─â, iar pe m─âsur─â ce viteza cre╚Öte aripa se aprope de fuselaj trec├ónd la s─âgeat─â ╚Öi apoi la delta. Exist─â ╚Öi aripi batante care se mi╚Öc─â ├«n jurul unei axe printr-o mi╚Öcare de rota╚Ťie ╚Öi aripi toroidale dispuse dup─â un cerc. A. flexibil─â motorizat─â, motodeltaplan (v.)
a-i t─âia (cuiva) aripile expr. a pune (pe cineva) ├«n imposibilitatea de a ac╚Ťiona dup─â bunul plac; a impune restric╚Ťii ├«n conduita cuiva.
aripă, aripe, s. f. mână
futu-te-n arip─â / pricepere! expr. (obs.) fire-ai tu s─â fii!
împușcat în aripă expr. beat.
sub aripa (cuiva) expr. sub protec╚Ťia (cuiva), protejat (de cineva).

Arip─â dex online | sinonim

Arip─â definitie

Intrare: arip─â
arip─â substantiv feminin
  • pronun╚Ťie: 'arip─â, ar'ip─â
Intrare: aripa satanei
aripa satanei substantiv feminin articulat (numai) singular nume propriu