ardei definitie

2 intrări

19 definiții pentru ardei

ardei sm [At: PISCUPESCU, O. 194 / V: (înv) ~u / Pl: ~ / E: arde + -ei] 1 (Șîc ~-american, ~-borcănos, ~-cireașă, ~-de-Caiene, ~-gras, ~-iute, ~-lung, ~-roșu) Plantă erbacee cu flori albe și fructe bace verzi, roșii sau galbene, introdusă în Europa în sec. XVI, din America de Sud Si: (reg) ardeică (1), beșică, chiper borcănos, chiper chiperat, chiper de cel dulce, chiper iute, chiper lung, chiper gras, cornul caprei, paprică, piparcă, pipărișcă, pipărușă, pipărușcă, piper amar, piper dulce, piper roșu, piper turcesc (Capsicum annuum). 2 Fructul ardeiului (1), întrebuințat la gătit Si: (reg) ardeică (2), beșică, chiper borcănos, chiper chiperat, chiper de cel dulce, chiper iute, chiper lung, chiper gras, cornul caprei, paprică, piparcă, pipărișcă, pipărușă, pipărușcă, piper amar, piper dulce, piper roșu, piper turcesc. 3 (Îs) ~ umpluți Ardei (2) umpluți cu carne tocată și orez. 4 (Îs) Făină de ~ Boia. 5 (Fam; îe) A pune ~ pe (sau, rar peste) rană A înrăutăți și mai mult o situație. 6 (Pfm; îe) A da cuiva cu ~ pe la nas A întărâta. 7 (Pfm; îe) A fi iute ca ~ul A fi fără astâmpăr. 8 (Pfm; îae) A fi foarte rapid. 9 (Îc) ~-american, ~-de-Caiene Ardei (1), varietatea Capsicum frutescens. 10 (Bot; reg; îc) ~-bucureștean Cornul caprei (Capsicum longum). 11 (Îc) ~-cireașă Ardei (1), varietatea Capsicum cerasiforme. 12 (Îc) ~-gras Ardei (1), varietatea Capsicum grossum. 13 (Bot; reg; îc) ~-sălbatic Busuioc-sălbatic (Galinsoga parviflora). 14 (Bot; reg; îc) ~ul-broaștei larbă-roșie (Polygonum persicaria). 15 (Bot; reg; îc) ~ul-dracului sau ~ul-porcului Dintele-dracului (Polygonum hydropiper) 16 (Fam; îe) A fi tăios ca ~ul A fi usturător. 17 (Fig) Fire iute sau aspră.
chíle sfp [At: LTR / E: nct] Ardei iuți, cu fructe mici, conice, de culoare verde, în stare crudă, care devin roșii la maturitate.
ARDÉI, ardei, s. m. Plantă erbacee cu flori albe și cu fructe bace verzi, roșii sau galbene, întrebuințate în alimentație (Capsicum annuum); p. restr. fructul acestei plante. Ardei gras. Ardei iute. – Arde + suf. -ei.
ARDÉI, ardei, s. m. Plantă erbacee cu flori albe și cu fructe bace verzi, roșii sau galbene, întrebuințate în alimentație (Capsicum annuum); p. restr. fructul acestei plante. Ardei gras. Ardei iute. – Arde + suf. -ei.
ARDÉI, ardei, s. m. 1. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe și fructe de culoare verde sau roșie (Capsicum annuum); fructul acestei plante (uneori cu gust iute), întrebuințat ca aliment sau condiment. Băgă în logosul lui și cîteva dojeniri, tăioase ca ardeiul. PAS, L. I 13. Era, măre, acest Silen gras și gros ca un butoi... fața lui, fața sfeclei, nasul ca un ardei roșu. ISPIRESCU, U. 104. Ardei gras = specie de ardei mare și cărnos. Ardei iute = specie de ardei mic, de formă lunguiață și ascuțită, cu gust iute; pipăruș, chipăruș, paprică. Expr. Iute ca ardeiul = a) foarte vioi, neastîmpărat; b) iute din fire, supărăcios. A da cu ardei pe la nas = a întărită, a ațîța, a irita. ◊ Fig. Ei, și dumneata, nea Ioane!... Ardei ai avut totdeauna pe limbă, dar s-ar zice că acuma ai și piper. PAS, L. II 75. 2. Fig. Fire sau purtare iute, aspră. N-a fost tocmai bine, deoarece de ardeiul Agapiei i s-a pîrjolit curînd [soțului ei] gîtița. SADOVEANU, M. C. 8.
ARDÉI, ardei, s. m. Plantă erbacee cu flori albe și fructe verzi sau roșii (Capsicum annuum); fructul acestei plante e întrebuințat ca aliment sau condiment. Ardei gras. Ardei iute. – Din arde + suf. -ei.
ardéi s. m., pl. ardéi, art. ardéii
*ardéi iúte s. m. + adj.
ardéi s. m., pl. ardéi, art. ardéii
ARDÉI s. (BOT.) 1. (Capsicum annuum) (reg.) pipărișă, piper, (Transilv.) ardeică, paprică, (Transilv. și Ban.) piparcă, (Mold.) pipăruș, (Bucov.) pipărușcă. 2. ardei iute = (reg.) ciușcă, țușcă.
ARDÉI ~ m. 1) Plantă legumicolă cultivată pentru fructul ei cărnos, bogat în vitamine, cu gust dulce sau iute. 2) Fructul acestei plante. ~ borcănos. ~ dulce. ◊ Iute ca ~ul a) care se irită ușor; supărăcios; b) care este sprinten, harnic. A da cuiva cu ~ pe la nas a supăra cu vorba pe cineva; a înțepa; a irita. /a arde + suf. ~ei
ardeiu m. plantă originară din Brazilia, al cării fruct roșu aprins și cu gust arzător se întrebuințează în bucătărie ca salată și ca condiment (Capsicum annuum): ardeiul se numește în Mold. pipăruș și în Tr. paprică. [Nume tras din verbul a arde, din cauza gustului său înțepător (v. usturoiu)].
ardéĭ m., pl. tot așa (d. ard, fiindcă unele speciĭ ard saŭ ustură. D. rom. vine ung. ardél). Vest. O plantă solanee culinară originară din America tropicală (cápsicum ánnuum). Fructu eĭ seamănă cu domata, dar e maĭ lungăreț și cav. La maturitate se înroșește. – În est piper (pop. chiper) roș. V. gogoșar.
ARDEI s. (BOT.) 1. (Capsicum annuum) (reg.) pipărișă, piper, (Transilv.) ardeică, paprică, (Transilv. și Ban.) piparcă, (Mold.) pipăruș, (Bucov.) pipărușcă. 2. ardei iute = (reg.) ciușcă, țușcă.
ardéi-gogoșár s. m. (bot) Legumă cu caracteristicile ardeiului și ale gogoșarului ◊ „A primit girul de a fi introdus în fabricație soiul de ardei-gogoșar «Timpuriu de Cluj», care a dat recolte de 3540 tone la ha [...] gogoșarii au o greutate medie de 110-140 gr și sunt foarte cărnoși [...]” R.l. 8 III 78 p. 5 (din ardei + gogoșar)
ARDEI, Radu lui (17 B II 410); Ardeu, (Moț), < subst.
CAPSICUM L., ARDEI, fam. Solanaceae. Gen originar clin Brazilia și Mexic, plante erbacee (cca 60 cm înălțime) cu tulpini cilindrice. Frunze ovat-ascuțite. Flori (stamine exerte din gîtul corolei) solitare, mici, albe, nesemnificative. Pedunculi uniflori. Fructe, capsule erecte, de culori, forme și mărimi foarte variate, verzi-strălucitoare la maturitate, pînă la roșu, oblong-conice, cilindrice, obtuze, uneori rotunde cu o depresiune bazală și suprafață ondulată.
Capsicum annuum L. Specie apreciată și cultivată (Pl. 16, fig. 94, 95).
focul lui ardei (iute) expr. 1. iubire. 2. afacere pe picior mare, riscantă prin natura sa ilicită.

ardei dex

Intrare: ardei
ardei substantiv masculin
Intrare: Ardei
Ardei