ARDÉI, ardei, s. m. 1. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe și fructe de culoare verde sau roșie (Capsicum annuum); fructul acestei plante (uneori cu gust iute), întrebuințat ca aliment sau condiment. Băgă în logosul lui și cîteva dojeniri, tăioase ca ardeiul. PAS, L. I 13. Era, măre, acest Silen gras și gros ca un butoi... fața lui, fața sfeclei, nasul ca un ardei roșu. ISPIRESCU, U. 104. Ardei gras = specie de ardei mare și cărnos. Ardei iute = specie de ardei mic, de formă lunguiață și ascuțită, cu gust iute; pipăruș, chipăruș, paprică. Expr. Iute ca ardeiul = a) foarte vioi, neastîmpărat; b) iute din fire, supărăcios. A da cu ardei pe la nas = a întărită, a ațîța, a irita. ◊ Fig. Ei, și dumneata, nea Ioane!... Ardei ai avut totdeauna pe limbă, dar s-ar zice că acuma ai și piper. PAS, L. II 75. 2. Fig. Fire sau purtare iute, aspră. N-a fost tocmai bine, deoarece de ardeiul Agapiei i s-a pîrjolit curînd [soțului ei] gîtița. SADOVEANU, M. C. 8.