Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru anemie

anemi├í [At: DA / Pzi: ~i├ęz / E: fr (sÔÇÖ)an├ęmier] 1-2 vtr (A aduce sau) a ajunge ├«ntr-o stare de sl─âbiciune, prin anemie. 3-4 vtr (Fig) (A face sau) a ajunge f─âr─â putere.
anem├şe sf [At: MEHEDIN╚ÜI, G. F. 189 / Pl: ~ii / E: fr an├ęmie] 1 Stare de sl─âbiciune cauzat─â de sc─âderea globulelor ro╚Öii ╚Öi a hemoglobinei din s├ónge. 2 (├Äs) -pernicioas─â Form─â grav─â de anemie (1), cronic─â ╚Öi progresiv─â (produs─â de ├«mboln─âvirea m─âduvei oaselor) datorit─â ac╚Ťiunii unei toxine care ├«mpiedic─â formarea elementelor celulare din s├ónge.
ANEMI├ü, anemiez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A ajunge sau a face s─â ajung─â ├«n stare de sl─âbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] ÔÇô Din fr. (sÔÇÖ)an├ęmier.
ANEM├ŹE, anemii, s. f. Boal─â determinat─â de sc─âderea cantitativ─â sau calitativ─â a globulelor ro╚Öii ╚Öi a hemoglobinei din s├ónge. ÔÇô Din fr. an├ęmie.
ANEMI├ü, anemiez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A ajunge sau a face s─â ajung─â ├«n stare de sl─âbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] ÔÇô Din fr. (sÔÇÖ)an├ęmier.
ANEM├ŹE, anemii, s. f. Boal─â determinat─â de sc─âderea cantitativ─â sau calitativ─â a globulelor ro╚Öii ╚Öi a hemoglobinei din s├ónge. ÔÇô Din fr. an├ęmie.
ANEMI├ü, anemiez, vb. I. Refl. A ajunge ├«n stare de sl─âbiciune din cauza anemiei; a deveni anemic. S-a anemiat din cauza bolii. ÔŚŐ Tranz. Hrana proast─â anemiaz─â organismul. - Pronun╚Ťat: -mi-a.
ANEM├ŹE s. f. Boal─â determinat─â de sc─âderea cantitativ─â sau calitativ─â a globulelor ro╚Öii din s├«nge. ÔŚŐ Anemie pernicioas─â v. pernicios.
ANEMI├ü, anemiez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A ajunge sau a face s─â ajung─â ├«n stare de sl─âbiciune, din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] ÔÇô Fr. (sÔÇÖ)an├ęmier.
ANEM├ŹE s. f. (Adesea fig.) Boal─â determinat─â de sc─âderea cantitativ─â sau calitativ─â a globulelor ro╚Öii din s├ónge. ÔÇô Fr. an├ęmie (< gr.).
anemi├í (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemi├íz─â, 1 pl. anemi├ęm (-mi-em); conj. prez. 3 s─â anemi├ęze; ger. anemi├şnd (-mi-ind)
anem├şe s. f., art. anem├şa, g.-d. art. anem├şei; pl. anem├şi, art. anem├şile
anemi├í vb. (sil. -mi-a), ind. prez. 3 sg. ╚Öi pl. anemi├íz─â, 1 pl. anemi├ęm (sil. -mi-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. anemi├ęze; ger. anemi├şnd (sil. -mi-ind)
anem├şe s. f., art. anem├şa, g.-d. art. anem├şei; pl. anem├şi, art. anem├şile
ANEMI├ü vb. I tr., refl. A(-╚Öi) pierde puterile din cauza anemiei. [Pron. -mi-a, p.i. 4 -iem (pron. -mi-em), ger. -iind. / < fr. an├ęmier].
ANEM├ŹE s.f. Stare de sl─âbiciune cauzat─â de sc─âderea num─ârului de globule ro╚Öii din s├ónge. ÔŚŐ Anemie pernicioas─â = stare grav─â de anemie ├«n care m─âduva oaselor nu mai poate forma globule ro╚Öii. [Gen. -iei. / < fr. an├ęmie, cf. gr. an ÔÇô f─âr─â, haima ÔÇô s├ónge].
ANEMI├ü vb. tr., refl. a (-╚Öi) pierde puterile din cauza anemiei. (< fr. /sÔÇÖ/an├ęmier)
ANEM├ŹE s. f. stare de sl─âbiciune cauzat─â de sc─âderea num─ârului de globule ro╚Öii ╚Öi a hemoglobinei din s├ónge. ÔÖŽ ~ pernicioas─â = stare grav─â de anemie ├«n care m─âduva oaselor nu mai poate forma globule ro╚Öii. (< fr. an├ęmie)
A ANEMI├ü ~├ęz tranz. A face s─â se anemieze. [Sil. -mi-a] /<fr. [sÔÇÖ]an├ęmier
A SE ANEMI├ü m─â ~├ęz intranz. A ajunge ├«n stare de anemie; a deveni anemic. [Sil. -mi-a] /<fr. [sÔÇÖ]an├ęmier
ANEM├ŹE ~i f. Boal─â determinat─â de sc─âderea globulelor ro╚Öii ╚Öi a hemoglobinei din s├ónge. [G.-D. anemiei] /<fr. an├ęmie
anemie f. slăbirea corpului prin lipsă de sânge.
*anem├şe f. (vgr. anaimia, d. an- f─âr─â, ╚Öi aima, s├«nge. V. septic-em├şe). Med. ├Ämpu╚Ťinarea or─ş sup╚Ťierea s├«ngelu─ş, ca la oftico╚Ö─ş. Fig. Sl─âbiciune: anemia une─ş societ─â╚Ť─ş.
*anemi├ęz v. tr. (d. anemie; fr. an├ęmier). Med. Fac anemic. V. refl. Devin anemic.
ANEMIA Sw., ANEMIA, fam. Schizaeaceae. Gen originar din regiunile tropicale ale Americii, Africa ╚Öi India, p├«n─â la 92 specii, plante cu cre╚Ötere ├«nceat─â, foarte preten╚Ťioase (cer mult─â lumin─â ╚Öi c─âldur─â). Au rizom, de obicei, scurt. Frunze a╚Öezate dens, penate, segmentele, la baz─â, fertile.

Anemie dex online | sinonim

Anemie definitie

Intrare: Anemia (gen de plante)
anemia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -mi-a
Anemia gen de plante
  • silabisire: -mi-a
Intrare: anemie
anemie substantiv feminin