anemie definitie

25 definiții pentru anemie

anemiá [At: DA / Pzi: ~iéz / E: fr (s’)anémier] 1-2 vtr (A aduce sau) a ajunge într-o stare de slăbiciune, prin anemie. 3-4 vtr (Fig) (A face sau) a ajunge fără putere.
anemíe sf [At: MEHEDINȚI, G. F. 189 / Pl: ~ii / E: fr anémie] 1 Stare de slăbiciune cauzată de scăderea globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. 2 (Îs) -pernicioasă Formă gravă de anemie (1), cronică și progresivă (produsă de îmbolnăvirea măduvei oaselor) datorită acțiunii unei toxine care împiedică formarea elementelor celulare din sânge.
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s’)anémier.
ANEMÍE, anemii, s. f. Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. – Din fr. anémie.
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s’)anémier.
ANEMÍE, anemii, s. f. Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. – Din fr. anémie.
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. A ajunge în stare de slăbiciune din cauza anemiei; a deveni anemic. S-a anemiat din cauza bolii. ◊ Tranz. Hrana proastă anemiază organismul. - Pronunțat: -mi-a.
ANEMÍE s. f. Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii din sînge. ◊ Anemie pernicioasă v. pernicios.
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune, din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Fr. (s’)anémier.
ANEMÍE s. f. (Adesea fig.) Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii din sânge. – Fr. anémie (< gr.).
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemíe s. f., art. anemía, g.-d. art. anemíei; pl. anemíi, art. anemíile
anemiá vb. (sil. -mi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. anemiáză, 1 pl. anemiém (sil. -mi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. anemiéze; ger. anemiínd (sil. -mi-ind)
anemíe s. f., art. anemía, g.-d. art. anemíei; pl. anemíi, art. anemíile
ANEMIÁ vb. I tr., refl. A(-și) pierde puterile din cauza anemiei. [Pron. -mi-a, p.i. 4 -iem (pron. -mi-em), ger. -iind. / < fr. anémier].
ANEMÍE s.f. Stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roșii din sânge. ◊ Anemie pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roșii. [Gen. -iei. / < fr. anémie, cf. gr. an – fără, haima – sânge].
ANEMIÁ vb. tr., refl. a (-și) pierde puterile din cauza anemiei. (< fr. /s’/anémier)
ANEMÍE s. f. stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roșii și a hemoglobinei din sânge. ♦ ~ pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roșii. (< fr. anémie)
A ANEMIÁ ~éz tranz. A face să se anemieze. [Sil. -mi-a] /<fr. [s’]anémier
A SE ANEMIÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de anemie; a deveni anemic. [Sil. -mi-a] /<fr. [s’]anémier
ANEMÍE ~i f. Boală determinată de scăderea globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. [G.-D. anemiei] /<fr. anémie
anemie f. slăbirea corpului prin lipsă de sânge.
*anemíe f. (vgr. anaimia, d. an- fără, și aima, sînge. V. septic-emíe). Med. Împuținarea orĭ supțierea sîngeluĭ, ca la ofticoșĭ. Fig. Slăbiciune: anemia uneĭ societățĭ.
*anemiéz v. tr. (d. anemie; fr. anémier). Med. Fac anemic. V. refl. Devin anemic.
ANEMIA Sw., ANEMIA, fam. Schizaeaceae. Gen originar din regiunile tropicale ale Americii, Africa și India, pînă la 92 specii, plante cu creștere înceată, foarte pretențioase (cer multă lumină și căldură). Au rizom, de obicei, scurt. Frunze așezate dens, penate, segmentele, la bază, fertile.

anemie dex

Intrare: Anemia (gen de plante)
anemia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -mi-a
Anemia gen de plante
  • silabisire: -mi-a
Intrare: anemie
anemie substantiv feminin