albioáră sf [At: ȘEZ. III, 64 / P: ~bi-oa- / Pl: ~re / E: albie + -oară] 1-2 Albiuță (1-2). 3 (Mol) Postavă.

albiór, -oáră [At: ALECSANDRI, P. III, 53 / P: ~bi-or / E: alb + -ior] 1-2 a Albișor (1-2). 3-4 sf (Iht; reg) Behliță.

ALBIOÁRĂ, albioare, s. f. Albiuță. [Pr.: -bi-oa-] – Albie + suf. -ioară.

ALBIÓR, -OÁRĂ, albiori, -oare, adj. Albișor. [Pr.: -bi-or] – Alb + suf. -ior.

ALBIOÁRĂ, albioare, s. f. Albiuță. [Pr.: -bi-oa-] – Albie + suf. -ioară.

ALBIÓR, -OÁRĂ, albiori, -oare, adj. Albișor. [Pr.: -bi-or] – Alb + suf. -ior.

ALBIOÁRĂ, albioare, s. f. Albiuță. Dar mamă-sa ce făcea? Puțină apă-ncropea Și-n albioară mi-o punea Și băiatul că-l scălda, în cîrpe albe-l înfășa, în albioară mi-l culca. ȘEZ. III 64. – Pronunțat: -bi-oa- și (popular) -bioa-.

ALBIÓR, -OÁRĂ, albiori, -oare, adj. Albișor. Deodată, rotunzi și albiori, Apar la foc de soare doi nufări plutitori. ALECSANDRI, P. III 53. – Pronunțat: -bi-or.

ALBIOÁRĂ, albioare, s. f. Albiuță. – Din albie + suf. -ioară.

ALBIÓR, -OÁRĂ, albiori, -oare, adj. Albișor. – Din alb2 + suf. -ior

albioáră (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. albioárei; pl. albioáre

albiór (-bi-or) adj. m., pl. albióri; f. albioáră, pl. albioáre

albioáră (albiuță) s. f. (sil. -bi-oa-), g.-d. art. albioárei; pl. albioáre

albiór adj. m. (sil. -bi-or), pl. albióri; f. sg. albioáră, pl. albioáre

ALBIOÁRĂ s. albiuță, copăiță, covățică, (pop.) covățea. (~ de frământat aluatul.)

1) albioáră f., pl. e (lat. pop. albióla, cl. alvéola. V. alveolă). Albie mică.

2) albioáră f., pl. e (dim. d. alb). Munt. Begliță.

ALBIOARĂ s. albiuță, copăiță, covățică, (pop.) covățea. (~ de frămîntat aluatul.)