AHÉI s. m. pl. 1. Populație indo-europeană stabilită la începutul milen. II î. H. în Pelopones, unde a întemeiat puternice centre de civilizație. ♦ Una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. Denumire generală a vechilor triburi grecești la Homer. – Cf. n. pr. Ahaia.

AHÉI s. m. pl. 1. Populație indo-europeană așezată la începutul mileniului al doilea î.Hr. în Pelopones, unde a întemeiat puternice centre de civilizație. ♦ Una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. Denumirea generală a vechilor triburi grecești la Homer. – Cf. Ahaia (n. pr.).

ahéu s. m., art. ahéul; pl. ahéi, art. ahéii

ahéu s. m., art. ahéul; pl. ahéi, art. ahéii