AHÉI s. m. pl. 1. Populație indo-europeană stabilită la începutul milen. II î. H. în Pelopones, unde a întemeiat puternice centre de civilizație. ♦ Una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. Denumire generală a vechilor triburi grecești la Homer. – Cf. n. pr. Ahaia.