Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

50 defini╚Ťii pentru aer

aer1 sn [At: APOSTOLUL (1683), ap. GCR 260/12 / Pl: aere (20-21) / E: lat aer, -is, fr air] 1 Amestec de gaze care alc─âtuiesc straturile inferioare ale atmosferei, absolut necesar viet─â╚Ťilor aerobe. 2 (├Äs) ~ lichid Lichid ob╚Ťinut prin r─âcirea aerului p├ón─â sub -183┬░ C la presiune normal─â ╚Öi folosit pentru separarea elementelor sale componente. 3 (├Äs) ~ comprimat Aer la presiuni mai mari dec├ót presiunea atmosferic─â, ob╚Ťinut cu compresoare. 4 (├Äs) ~ condi╚Ťionat Sistem de ventila╚Ťie a aerului din ├«nc─âperi ├«n scopul p─âstr─ârii propriet─â╚Ťilor fizice normale ale acestuia. 5 (├Äs) ~ curat Aer nepoluat. 6 (├Älav) La (sau ├«n) ~ (liber) Afar─â. 7 (├Äe) A lua ~ A ie╚Öi din cas─â pentru a respira aer curat. 8 Clim─â. 9 Spa╚Ťiul dintre cer ╚Öi p─âm├ónt Si: atmosfer─â, v─âzduh. 10 (Fig) Atmosfer─â. 11 (├Äe) A fi (sau a se sim╚Ťi) ceva ├«n ~ A exista semne c─â se preg─âte╚Öte ceva (├«n ascuns). 12 (├Äe) A fi (sau a r─âm├óne) ├«n ~ A se afla ├«ntr-o situa╚Ťie critic─â. 13 (├Äae) A nu avea nici o perspectiv─â. 14 (Fig) ├Änf─â╚Ťi╚Öare. 15 (Fig) Expresie. 16 (├Äe) A avea ÔÇô ul c─â... A da impresia c─â... 17 (├Äe) A da ~ (de) A da ├«nf─â╚Ťi╚Öare (de). 18 A-╚Öi da ~ul A se preface. 19 (Lpl) Ifose. 20 (├Äe) A-╚Öi da (sau a-╚Öi lua) ~e A lua atitudine de superioritate Si: a se ├«ng├ómfa. 21 (├Änv; fam) Melodie.
aer3- vz aero-
├íer2 sn [At: DOSOFTEI, ap. HEM 416 / Pl: ~e / E: ngr ß╝Ç╬╝¤ü] (Bis) 1 Cel mai mare dintre cele trei v─âluri cu care se acoper─â discul ╚Öi potirul Si: procov─â╚Ť, poalele de la icoane. 2 V─âl care simbolizeaz─â piatra de pe morm├óntul lui Isus Si: epitaf.
aeri- vz aero-
aero- [At: DEX2 / V: aer-3, aeri- / E: aer1] Element prim de compunere savantă, care servește la formarea unor substantive și adjective.
├üER1 s. n. 1. Amestec de gaze care alc─âtuiesc straturile inferioare ale atmosferei ╚Öi care este absolut necesar viet─â╚Ťilor aerobe. ÔŚŐ Aer lichid = lichid ob╚Ťinut prin r─âcirea aerului p├ón─â sub temperatura de -183┬░C la presiune normal─â ╚Öi folosit pentru separarea elementelor sale componente. Aer comprimat = aer la presiuni mai mari dec├ót presiunea atmosferic─â, ob╚Ťinut cu compresoarele. Aer condi╚Ťionat = sistem de ventila╚Ťie a aerului din ├«nc─âperi ├«n scopul p─âstr─ârii propriet─â╚Ťilor fizice normale ale acestuia. ÔŚŐ Loc. adv. La (sau ├«n) aer (liber) = ├«ntr-un loc neacoperit, afar─â. ÔŚŐ Expr. A lua aer = a ie╚Öi din cas─â pentru a respira aer curat. 2. V─âzduh, atmosfer─â. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a se sim╚Ťi) ceva ├«n aer = a exista semne c─â se preg─âte╚Öte ceva (├«n ascuns). A fi (sau a r─âm├óne) ├«n aer = a se afla ├«ntr-o situa╚Ťie critic─â, a nu avea nicio perspectiv─â. 3. ├Änf─â╚Ťi╚Öare, aspect, expresie. ÔŚŐ Expr. A avea aerul c─â... (sau s─â...) = a da impresia c─â... A-╚Öi da (sau a-╚Öi lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se ├«ng├ómfa, a se f─âli. [Pl.: (├«n expr.) aere] ÔÇô Lat. aer, aeris (╚Öi cu ├«n╚Ťelesurile fr. air).
├üER2, aere, s. n. (Bis.) 1. Bucat─â de stof─â sau de p├ónz─â, de obicei pictat─â sau ╚Ťesut─â cu imaginea lui Hristos mort, cu care se acoper─â vasele liturgice. 2. Epitaf (2). ÔÇô Din ngr. a├źr.
AERO- Element de compunere ├«nsemn├ónd ÔÇ×aer1ÔÇŁ, care serve╚Öte la formarea unor substantive ╚Öi a unor adjective. ÔÇô Din fr. a├ęro-.
├üER1 s. n. 1. Amestec de gaze care alc─âtuiesc straturile inferioare ale atmosferei ╚Öi care este absolut necesar viet─â╚Ťilor aerobe. ÔŚŐ Aer lichid = lichid ob╚Ťinut prin r─âcirea aerului p├ón─â sub temperatura de -183┬░C la presiune normal─â ╚Öi folosit pentru separarea elementelor sale componente. Aer comprimat = aer la presiuni mai mari dec├ót presiunea atmosferic─â ob╚Ťinut cu compresoarele. Aer condi╚Ťionat = sistem de ventila╚Ťie a aerului din ├«nc─âperi ├«n scopul p─âstr─ârii propriet─â╚Ťilor fizice normale ale acestuia. ÔŚŐ Loc. adv. La (sau ├«n) aer (liber) = ├«ntr-un loc neacoperit, afar─â. ÔŚŐ Expr. A lua aer = a ie╚Öi din cas─â pentru a respira aer curat. 2. V─âzduh, atmosfer─â. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a se sim╚Ťi) ceva ├«n aer = a exista semne c─â se preg─âte╚Öte ceva (├«n ascuns). A fi (sau a r─âm├óne) ├«n aer = a se afla ├«ntr-o situa╚Ťie critic─â, a nu avea nici o perspectiv─â. 3. ├Änf─â╚Ťi╚Öare, aspect, expresie. ÔŚŐ Expr. A avea aerul c─â... (sau s─â...) = a da impresia c─â... A-╚Öi da (sau a-╚Öi lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se ├«ng├ómfa, a se f─âli. [Pl.: (├«n expr.) aere] ÔÇô Lat. aer, aeris (╚Öi cu ├«n╚Ťelesurile fr. air).
├üER2, aere, s. n. (Bis.) 1. Bucat─â de stof─â sau de p├ónz─â, de obicei pictat─â sau ╚Ťesut─â cu imaginea lui Cristos mort, cu care se acoper─â vasele liturgice. 2. Epitaf (2). ÔÇô Din ngr. a─ôr.
AERO- Element de compunere ├«nsemn├ónd ÔÇ×aer1ÔÇŁ, care serve╚Öte la formarea unor substantive ╚Öi a unor adjective. [Pr.: a-e-] ÔÇô Din fr. a├ęro-.
├üER1 s. n. 1. Amestec gazos ╚Öi transparent care ├«nconjur─â p├«m├«ntul (╚Öi care este absolut necesar pentru ├«ntre╚Ťinerea vie╚Ťii animale ╚Öi vegetale). V. atmosfer─â. Aerul avea o limpezime de izvor. SADOVEANU, N. F. 26. I Cu fa╚Ťa sc─âldat─â ├«n aerul acela ├«mb─ât─âtor de prim─âvar─â... tin─ârul V├«rlan se sim╚Ťea ca ren─âscut. BUJOR, S. 167. Fulgii zbor, plutesc ├«n aer ca un roi de fluturi albi, R─âsp├«ndind fiori de ghea╚Ť─â pe ai ╚Ť─ârii umeri dalbi. ALECSANDRI, P. A. 112. ÔŚŐ Fig. Noaptea inundas─â p─âm├«ntul cu aerul ei cel negru. EMINESCU, N. 22. ÔŚŐ Aer lichid = aer ├«n stare lichid─â (ob╚Ťinut prin sc─âderea temperaturii ╚Öi m─ârirea presiunii), ├«ntrebuin╚Ťat ├«n laboratoare pentru men╚Ťinerea unei temperaturi foarte joase sau ca exploziv. Aerul lichid se p─âstreaz─â ├«n vase cu pere╚Ťi dubli. ÔŚŐ Aer comprimat v. comprimat. Aer condi╚Ťionat v. condi╚Ťionat. ÔŚŐ Clim─â, climat. A schimba aerul. Aerul de munte nu i-a priit. ÔŚŐ Acest aer s─ân─âtos ╚Öi parfumat ├«i reda vie╚Ťii toat─â puterea ╚Öi tinere╚Ťea pe care el credea c-a pierdut-o. VLAHU╚Ü─é, O. A. I 95. ÔŚŐ Loc. adv. La aer sau ├«n aer liber = ├«ntr-un loc neacoperit, afar─â. A ie╚Öi la aer. A merge la aer. ÔŚŐ Spectacole... ├«n aer liber. SAHIA, N. 67. ÔŚŐ Expr. A lua aer = a ie╚Öi din cas─â pentru a respira aer proasp─ât. 2. Spa╚Ťiul care ├«nconjur─â p─âm├«ntul; v─âzduh, atmosfer─â. C├«teva fluiere str─âpungeau aerul. PAS, L. I 146. ├Än aer rumene v─âp─âi Se-ntind pe lumea-ntreag─â, ╚śi din a haosului v─âi Un m├«ndru chip se-ncheag─â. EMINESCU, O. I 171. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a se sim╚Ťi) ceva ├«n aer = a exista semne sau indicii c─â se preg─âte╚Öte ceva (├«n ascuns). Nu se ├«nt├«mplase ├«nc─â nimic, dar se sim╚Ťea ceva ├«n aer. DUMITRIU, B. F. 115. A arunca (ceva) ├«n aer v. arunca. 3. ├Änf─â╚Ťi╚Öare exterioar─â, aspect, expresie, fizionomie. Doamna Vorvoreanu se uit─â ta sor─â-sa ╚Öi o ur├« o clip─â pentru aerul ei r─ât─âcit, cu ╚Öuvi╚Ťe nepiept─ânate de p─âr c─ârunt. DUMITRIU, B. F. 46. Privirea, gesturile, toat─â fiin╚Ťa ei aveau un aer ╚Ötreng─âresc, care-o prindea de minune. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 34. Ro╚Öea╚Ťa ├«i acoperi fa╚Ťa, ╚Öi, lu├«nd un aer voios, se pref─âcu c─â nu auzise nimic. BOLINTINEANU, O. 425. ÔŚŐ Expr. A avea aerul c─â... (sau s─â... ) = a da impresia c─â... Iubite prietene, zise... beizade... te rog s─â observi, f─âr─â a avea aerul, pe cei doi slujitori cu care ai venit de la Ie╚Öi. SADOVEANU, Z. C. 186. A-╚Öi da (sau a-╚Öi lua) aere = a lua o atitudine de superioritate, a vrea s─â par─â important, a face pe grozavul. Pentru a-╚Öi da aere fa╚Ť─â de lumea de la celelalte mese, domnul Marinic─â ├«i spunea... neam╚Ťului... Herr Frederic. PAS, Z. I 308. Ceata lui Ghi╚Ť─â ├«ncepu s─â-╚Öi dea aere de osta╚Öi grozavi. BUJOR, S. 172. ÔÇô Form─â gramatical─â; pl. (├«n expr.) aere.
ÁER2, aere, s. n. (Bis.) Epitaf (2).
├üER1 s. n. 1. Amestec de gaze care alc─âtuiesc straturile inferioare ale atmosferei. ÔŚŐ Aer lichid = aer ├«n stare lichid─â, folosit ├«n industrie. ÔŚŐ Loc. adv. La (sau ├«n) aer (liber) = ├«ntr-un loc neacoperit, afar─â. ÔŚŐ Expr. A lua aer = a ie╚Öi din cas─â pentru a respira aer proasp─ât. 2. V─âzduh, atmosfer─â. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a se sim╚Ťi) ceva ├«n aer = a exista semne c─â se preg─âte╚Öte ceva (├«n ascuns). A pluti ├«n aer, se spune despre ceva care nu se sprijin─â pe realitate. ÔÖŽ Clim─â, climat. 3. ├Änf─â╚Ťi╚Öare, aspect, expresie, fizionomie. ÔŚŐ Expr. A avea aerul c─â... (sau s─â...) = a da impresia c─â... A-╚Öi da (sau a-╚Öi lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se ├«ng├ómfa, a se f─âli. [Pl.: (├«n expr.) aere] ÔÇô Lat. aer, aeris (╚Öi cu ├«n╚Ťelesurile fr. air).
├üER2, aere, s. n. (Bis.) 1. Acoper─âm├ónt de stof─â sau de p├ónz─â cu care se acoper─â vasele liturgice. 2. Epitaf (2). ÔÇô Ngr. aer.
AERO- Element de compunere ├«nsemn├ónd ÔÇ×aerÔÇŁ, care serve╚Öte la formarea unor substantive ca: aerogram─â ╚Öi a unor adjective ca: aeropurtat. ÔÇô Fr. a├ęro- (< gr.).
áer1 (amestec de gaze, aspect) s. n., (atitudini) pl. áere
áer2 (obiect de cult) s. n., pl. áere
áer s. n. (sil. a-er), (atitudine, obiecte de cult) pl. áere
ÁER s. 1. (înv.) spirit. (Un curent de ~.) 2. v. văzduh. 3. v. climă. 4. v. fizionomie.
├üER s. (BIS.) epitaf, (pop.) pocrov─â╚Ť. (Cu aerul se acoper─â vasele liturgice.)
ÁERE s. pl. v. ifose.
AER- v. aero-.
AERI- v. aero-.
AERO- Element prim de compunere savant─â av├ónd semnifica╚Ťia ÔÇ×aerÔÇŁ, care este ├«n leg─âtur─â cu ÔÇ×aerulÔÇŁ. [Pron. a-e-, var. aer-, aeri-. / < fr. aer(o)-].
AERI- elem. aero-.
AERO-/AERI- elem. ÔÇ×aerÔÇŁ. ÔÇ×avionÔÇŁ, ÔÇ×avia╚ŤieÔÇŁ. (< fr. a├ęro-, a├ęri- cf. gr. aer-, -os)
├íer (├íere), s. n. ÔÇô 1. V─âzduh. ÔÇô 2. Aspect, ├«nf─â╚Ťi╚Öare. ÔÇô Mr., megl. aeru. ├Än mr. ╚Öi aera (< ngr. ß╝Ç╬ş¤ü╬▒¤é). Lat. ─ü─ôr (Pu╚Öcariu 43; REW 240; DAR); cf. alb. aj├źr, it. aria, (ven. aiere, sard. aera, engad. ajer), prov., sp. aire, fr. air, v. sp. aer, port. ar. Sensul 2 este ├«mprumutat din fr. A intrat ├«n conflict cu contribu╚Ťiile neol., a c─âror baz─â este identic─â; astfel, aera pare s─â se ├«ntemeieze pe aer, dar reproduce fr. a├ęrer etc. Nu mai men╚Ťion─âm numeroasele der. neol. referitoare la avia╚Ťie. Der. aera, vb. (a aerisi), din fr.; aereal─â, s. f. (esen╚Ť─â); aerel, s. n. (assa foetida); aeresc, adj. (aerian); aerian, adj.; aerisi, vb.; din ngr. ß╝Ç╬Á¤ü╬»╬¤ë (G├íldi 138); aeriseal─â, s. f. (aerisire); aeronaut, s. m.; aeroplan, s. n.; aeros, adj. (aerian, vaporos).
├íer (├íere), s. n. ÔÇô V─âl cu care se acoper─â vasele liturgice. Ngr. ß╝Ç╬«¤ü. Fonetismul indic─â o contaminare cu aer, pe care ├«l preced─â.
├üER1 ~e n. 1) Amestec de gaze pe care ├«l respir─â viet─â╚Ťile aerobice; atmosfer─â. ÔŚŐ ├Än ~ liber sub cerul liber; afar─â. A lua ~ a se plimba la aer. 2) Expresie specific─â a fe╚Ťei; min─â; ├«nf─â╚Ťi╚Öare; aspect. ÔŚŐ A-╚Öi da ~e (a umbla cu ~e) a-╚Öi da importan╚Ť─â; a o face pe grozavul. /<lat. aer
├üER2 ~e n. bis. Bucat─â de p├ónz─â pe care este ╚Ťesut─â imaginea lui Iisus Hristos mort; epitaf. /<gr. aer, sl. airu
├áer n. 1. fluid gazos ╚Öi transparent care formeaz─â atmosfera: s─â respir un aer mai liber, mai curat GR. AL. 2. aerul fe╚Ťei, fizionomie, ├«nf─â╚Ťi╚Öare: smeritul cotoiu cu un aer de sf├ónt GR. AL.; 3. (galicism) arie, melodie: ca robul ce c├ónt─â amar ├«n robie un aer duios BOL. [Lat. A├őR: vorba adev─ârat popular─â e v─âzduh; sensul 3 dup─â fr. air].
a├Ęr n. v─âlul cel mare care (precum aerul p─âm├óntul) acopere sfintele daruri; ╚Öi aerul lÔÇÖoiu pune pe al Slatinei altar AL. [Gr. bizantin A├łR, vorb─â identic─â cu cea precedent─â, luat─â la figurat].
*1) ├íer (sa┼ş ╚Öi ├í─şer) n., pl. e (lat. a├źr, -a├źris, d. vgr. a├ęr, ngr. a├ęras, a├ęri; it. aria, vpv. sp. aire, fr. air, pg. ar. V. arie 2). Gazu pe care-l respir─âm ╚Öi care formeaz─â atmosfera: aer curat, stricat, s─ân─âtos, nes─ân─âtos, rece, cald. ÔÇô A lua aer, a ─şe╚Öi la plimbare ├«n aeru liber. V─âzduh, atmosfer─â: a pluti ├«n aer. Aspect (dup─â fr.): aeru vesel al unu─ş c├«╚Ötig─âtor la loterie, al une─ş vile. Atitudine: a avea, a-╚Ť─ş da, a-╚Ť─ş lua aer de savant. A-╚Ť─ş da sa┼ş a-╚Ť─ş lua aere, a-╚Ť─ş lua ifos, a te ar─âta grozav. ÔÇô Chim. Aeru pur nu e un element simplu, cum credea┼ş ce─ş vech─ş, ci un amestec de elemente format din 21 de p─âr╚Ť─ş de oxigen ╚Öi 79 de azot, pintre care e amestecat ╚Öi argon 1ăÇ100, acid carbonic, abur de ap─â ╚Ö. a. El joac─â un mare rol ├«n natur─â: e indispensabil vie╚Ťi─ş animalelor ╚Öi plantelor; ├«ntre╚Ťine arderea ╚Öi respira╚Ťiunea, care e tot o ardere; e transmi╚Ť─âtoru sunetulu─ş; ├«n fine industria-l utilizeaz─â ca for╚Ť─â motrice ├«ntrÔÇÖo mul╚Ťime de ├«mprejur─âr─ş, ├«ntre altele la naviga╚Ťiunea cu p├«nze ╚Öi la morile de v├«nt. Galilei ╚Öi, dup─â el, discipulu s─â┼ş Torricelli stabilir─â c─â aeru e gre┼ş, de unde se deriv─â presiunea atmosferic─â. Aceste─ş propriet─â╚Ť─ş i se datore╚Öte suirea ape─ş ├«n pompe, nu, cum se credea ├«n ainte, ÔÇ×aversiuni─ş naturi─ş contra viduluiÔÇŁ.
2) aer (sa┼ş ╚Öi ├í─şer) n., pl. e (mgr. ╚Öi vsl. air, dup─â aer 1. V─âlu cu care se acopere potiru, procov─â╚Ť (Rar). Fa╚Ť─â de mas─â brodat─â pe care e pictat Hristos r─âstignit ╚Öi care se expune ├«n biseric─â la ortodoc╚Öi ├«n Vinerea Pa╚Ötelu─ş (El reprezent─â peatra care acoperea morm├«ntu lu─ş Hristos.
AER s. 1. (├«nv.) spirit. (Un curent de ~.) 2. atmosfer─â, cer, slav─â, spa╚Ťiu, v─âzduh, z─âri (pl.), (livr. fig.) eter, t─ârie. (O pas─âre plute╚Öte ├«n ~.) 3. climat, clim─â, vreme, (├«nv.) temperament. (O regiune cu ~ rece.) 4. aspect, chip, expresie, fa╚Ť─â, figur─â, fizionomie, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, min─â, obraz, (├«nv. ╚Öi pop.) boi, (reg.) s─âba╚Ö, (├«nv.) schim─â, vedere, (fam.) mutr─â. (Are un ~ mul╚Ťumit.)
AER s. (BIS.) epitaf, (pop.) pocrov─â╚Ť. (Cu ~ se acoper─â vasele liturgice.)
control├│r al ├íerului s. m. Salariat al unui aeroport care controleaz─â naviga╚Ťia aerian─â ÔŚŐ ÔÇ×Autorit─â╚Ťile americane au decis [...] s─â supun─â cei 14000 de controlori ai aerului din S.U.A. la analize anuale pentru identificarea eventualilor consumatori de drog sau alcool.ÔÇŁ R.l. 12 V 84 p. 8
GOL DE AER zonă din atmosfera terestră în care o aeronavă întălnește un curent de aer descendent puternic.
PIRAT AL AERULUI, persoană care săvârșește un act de piraterie aeriană (v.).
AER-, v. AERO-. Ôľí ~enchim (v. -enchim), s. n., ╚Ťesut parenchimatic cu spa╚Ťii intercelulare mari, pline cu aer, prezent ├«n tulpinile ╚Öi r─âd─âcinile unor plante acvatice submerse; ~odontalgie (v. odont/o-, v. -algie), s. f., sindrom dureros dentar, care se declan╚Öeaz─â la mari ├«n─âl╚Ťimi.
AERI- ÔÇ×aer, aerianÔÇŁ. ÔŚŐ L. aer, aeris ÔÇ×aerÔÇŁ > fr. a├ęri-, engl. id. > rom. aeri-. Ôľí ~col (v. -col1), adj., (despre plante) care cre╚Öte, ├«n ├«ntregime, ├«n aer; ~fer (v. -fer), adj., care con╚Ťine sau care conduce aerul; ~form (v. -form), adj., cu aspectul sau cu propriet─â╚Ťile fizice ale aerului; ~vor (v. -vor) adj., care respir─â prin ingestie de aer.
AERO- ÔÇ×aer, oxigen, atmosfer─â, gazÔÇŁ. ÔŚŐ gr. aer, aeros ÔÇ×aerÔÇŁ > fr. a├ęro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. aero-. Ôľí ~bacter (v. -bacter), s. n., gen de bacterii aerobe, larg r─âsp├«ndite ├«n natur─â; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â organismele aerobionte; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme a c─âror via╚Ť─â este condi╚Ťionat─â de folosirea oxigenului liber din atmosfer─â; ~bioscop (v. bio-, v. -scop), s. n., aparat utilizat pentru determinarea con╚Ťinutului bacterian din aer; ~biotic (v. -biotic), adj., (despre organisme) care poate tr─âi numai ├«n aer liber; ~bioz─â (v. -bioz─â), s. f., form─â de via╚Ť─â a unor organisme care consum─â oxigenul molecular liber din atmosfer─â; ~carpie (v. -carpie), s. f., maturizare a fructelor supraterestre ├«n aer liber; ~carpotropic (v. carpo-1, v. -tropic), adj., care prezint─â mi╚Öc─âri de r─âsucire pentru maturizarea fructelor aflate ├«n aer liber; ~cartograf (v. carto-, v. -graf), s. n., aparat pentru realizarea h─âr╚Ťilor ╚Öi a planurilor topografice dup─â fotograme aeriene; ~cartografie (v. carto-, v. -grafie), s. f., tehnic─â a realiz─ârii h─âr╚Ťilor ╚Öi planurilor topografice dup─â fotograme aeriene; ~cel (v. -cel2), s. n., forma╚Ťiune tumoral─â datorat─â distensiei excesive, cu aer sau cu gaz, a unei cavit─â╚Ťi anatomice; sin. chist aerian; ~cist (v. -cist), s. n., vezicul─â aerian─â de pe organele vegetale ale unor plante acvatice; ~cistografie (v. cisto-, v. -grafie), s. f., metod─â de explorare radiologic─â a vezicii urinare, care const─â ├«n efectuarea unui cli╚Öeu dup─â distensia cu aer a acesteia; ~cistoscop (v. cisto-, v. -scop), s. n., instrument utilizat ├«n endoscopia vezical─â; ~cistoscopie (v. cisto-, v. -scopie), s. f., examinare a vezicii urinare cu ajutorul aerocistoscopului; ~colie (v. -colie2), s. f., acumulare de gaze ├«n intestinul gros; ~dinamic (v. -dinamic), adj., (despre vehicule) construit astfel ├«nc├«t s─â ├«nt├«mpine, la ├«naintare, o rezisten╚Ť─â minim─â din partea aerului; ~drom (v. -drom), s. n., teren amenajat pentru decolarea, aterizarea ╚Öi sta╚Ťionarea avioanelor; ~embolie (v. -embolie) s. f., astupare cu gaz a unui vas sanguin sau limfatic; ~fagie (v. -fagie), s. f., degluti╚Ťie exagerat─â a aerului care p─âtrunde odat─â cu alimentul ├«n esofag ╚Öi stomac; ~fil (v. -fil1), adj. 1. Care con╚Ťine aer. 2. Care are ne voie de aer pentru cre╚Ötere ╚Öi dezvoltare; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., 1. (Plante) care tr─âiesc complet ├«n aer, ata╚Öate de alte plante, f─âr─â a fi ├«ns─â parazite. 2. (Plante) cu muguri de regenerare aerieni; ~fitobionte (v. fito-, v. -biont), s. n. pl., organisme vegetale cu via╚Ťa condi╚Ťionat─â de oxigenul din natur─â; ~fob (v. -fob), adj., s. m., care se teme de contactul cu aerul; ~fobie (v. -fobie), s. f., team─â patologic─â de aer; ~for (v. -for), adj., care con╚Ťine sau care conduce aerul; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., tehnica fotografierii unui obiectiv arheologic de la bordul unui avion; ~fotogram─â (v. foto-, v. -gram─â) s. f., fotogram─â aerian─â; ~game (v. -gam), s. f. pl., fanerogame*; ~gastrie (v. -gastrie), s. f., acumulare excesiv─â de gaze ├«n stomac; ~gen (v. -gen1), adj. 1. Care este produs prin intermediul aerului atmosferic. 2. De origine respiratorie. 3. (Despre bacterii) Care descompune unele substan╚Ťe solide ╚Öi lichide ├«n substan╚Ťe gazoase; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., procesul de producere a aerului; ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., ansamblu de informa╚Ťii geologice culese de la bordul unui avion; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru pulverizarea culorilor lichide sub ac╚Ťiunea aerului comprimat; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplin─â care studiaz─â aerul ╚Öi propriet─â╚Ťile sale; ~gram─â (v. -gram─â), s. f. 1. Comunicare transmis─â prin telegrafie f─âr─â fir. 2. Scrisoare cu un format special, destinat─â po╚Ötei aeriene; ~hidroterapie (v. hidro-1, v. -terapie), s. f., utilizare a apei ╚Öi a aerului ├«n tratamentul unor boli; ~ionoterapie (v. iono-, v. -terapie), s. f., tratament medical cu aer con╚Ťin├«nd ioni negativi, pozitivi sau amesteca╚Ťi; ~lit (v. -lit1), s. n., corp mineral incandescent, cu aspect de piatr─â, care cade pe p─âm├«nt din spa╚Ťiul interplanetar; ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n aerologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â p─âturile superioare ale atmosferei; ~magnetometrie (v. magneto-, v. -metrie1), s. f., metod─â de m─âsurare din avion a prospec╚Ťiunilor magnetice terestre, cu ajutorul aeromagnetometrelor; ~magnetometru (v. magneto-, v. metru1), s. n., aparat folosit la ridic─ârile ╚Öi prospec╚Ťiunile magnetice de la bordul unui avion; ~mamografie (v. mamo-, v. -grafie), s. f., radiografie mamar─â, executat─â dup─â insuflarea aerului ├«n spa╚Ťiul retromamar; ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â propriet─â╚Ťile fizice ale aerului pe baza efectelor lui mecanice; ~metru (v. -metru1) s. n., instrument pentru m─âsurarea densit─â╚Ťii aerului; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., ac╚Ťiune morfogenetic─â a aerului asupra dezvolt─ârii organelor animale sau vegetale; ~naut (v. -naut), s. m. ╚Öi f., persoan─â care conduce un vehicul aerian; ~nautic (v. -nautic), adj., 1. Referitor la tehnica construirii ╚Öi conducerii aeronavelor. 2. Relativ la ╚Ötiin╚Ťa naviga╚Ťiei aeriene; ~nomie (v. -nomie), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â propriet─â╚Ťile fizice ╚Öi chimice ale straturilor superioare ale atmosferei; ~patie (v. -patie), s. f., maladie provocat─â de schimb─ârile presiunii atmosferice; ~piezoterapie (v. piezo-, v. -terapie), s. f., utilizare terapeutic─â a aerului comprimat sau rarefiat ├«n cura de altitudine; ~piezotermoterapie (v. piezo-, v. termo-, v. -terapie), s. f., utilizare terapeutic─â a aerului cald sub presiune; ~planctofite (v. plancto-, v. -fit), s. f. pl., plante microscopice vii, care plutesc ├«n aerul atmosferic; ~pletismograf (v. pletismo-, v. -graf), s. n., aparat care ├«nregistreaz─â modific─ârile volumului toracic ├«n timpul respira╚Ťiei; ~scop (v. -scop), s. n., aparat pentru m─âsurarea cantit─â╚Ťii de praf din aer; ~sialografie (v. sialo-, v. -grafie), s. f., metod─â medical─â de explorare a glandelor salivare ╚Öi de ├«nregistrare radiografic─â dup─â insuflarea cu aer; ~siderolit (v. sidero-1, v. -lit1), s. n., meteorit ├«n a c─ârui compozi╚Ťie se afl─â metale ╚Öi piatr─â; ~stat (v. -stat), s. n., aeronav─â mai u╚Öoar─â dec├«t volumul aerului dezlocuit; ~taxie (v. -taxie), s. f., mi╚Öcare de orientare a microorganismelor din ap─â ├«n func╚Ťie de reparti╚Ťia oxigenului; ~terapie (v. -terapie), s. f., metod─â de tratament a unor boli pulmonare cronice cu ajutorul aerului montan sau marin; ~termoterapie (v. termo-, v. -terapie), s. f., utilizare a aerului cald ├«n scop terapeutic; ~tonometrie (v. tono-, v. -metrie1), s. f., m─âsurare a tensiunii gazelor din lichidul sanguin ╚Öi a unor lichide din organism; ~tonometru (v. tono-, v. -metru1), s. n., aparat cu care se m─âsoar─â tensiunea gazelor din s├«nge ╚Öi a unor lichide din organismul uman; ~topograf (v. topo-, v. -graf), s. n., aparat fotogrammetric pentru executarea unor h─âr╚Ťi ╚Öi a unor planuri topografice la scar─â mare; ~topografie (v. topo-, v. -grafie), s. f., tehnic─â a m─âsur─âtorilor terestre cu ajutorul fotogramelor aeriene; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre plante) care se curbeaz─â c─âtre o surs─â de aer; ~ureteroscop (v. uretero-, v. -scop), s. n., instrument endoscopic pentru examinarea uretrei, dup─â distensia acesteia cu aer.
├íer, aere s. n. 1. Amestec de gaze care constituie atmosfera terestr─â. 2. Sf├óntul aer = bucat─â de stof─â sau de p├ónz─â, de obicei pictat─â sau ╚Ťesut─â cu imaginea lui Hristos mort, cu care se acoper─â cinstitele daruri ╚Öi care simbolizeaz─â firmanentul pe care s-a ivit steaua magilor sau piatra de deasupra morm├óntului lui Hristos; acoper─âm├óntul mare, provcov─â╚Ť. ÔÇô Din lat. aer, aeris.
a lua o gur─â de aer expr. a face o plimbare scurt─â
a schimba aerul expr. (intl.) a ieși la furat.
a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer expr. (adol.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva) rău.
a-și da aere / ifose expr. a se grozăvi, a se îngâmfa.
aer-pl─âm├ón-aer expr. (glum.) ╚Ťigar─â
curte de aer expr. (intl.) penitenciar.

Aer dex online | sinonim

Aer definitie

Intrare: aer (bis.)
aer 1 s.n. substantiv neutru
  • silabisire: a-er
Intrare: aer (fiz.)
aer 1 s.n. substantiv neutru
  • silabisire: a-er
Intrare: aero
aero prefix element de compunere
aer 2 pref. prefix element de compunere
aeri element de compunere prefix