Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru țuicăreală

ȚUICĂREÁLĂ, țuicăreli, s. f. (Fam.) Faptul de a se țuicări; țuicuială. – Țuicări + suf. -eală.
ȚUICĂRÉALĂ, țuicăreli, s. f. Faptul de a se țuicări; țuicuială. – Țuicări + suf. -eală.
ȚUICĂREÁLĂ, țuicăreli, s. f. Faptul de a bea, de a se cinsti cu țuică; chef cu țuică. Ce anume rîvnea n-aș fi bănuit dacă... la o țuicăreală mai prelungită în doi... nu mi-ar fi spus el singur. M. I. CARAGIALE, C. 98.
țuicăreálă (fam.) s. f., g.-d. art. țuicărélii; pl. țuicăréli
țuicăreálă s. f., g.-d. art. țuicărélii; pl. țuicăréli
ȚUICĂREÁLĂ s. țuicuială.
ȚUICĂREA s. țuicuială.

țuicăreală dex online | sinonim

țuicăreală definitie

Intrare: țuicăreală
țuicăreală substantiv feminin