ȚUICĂREÁLĂ, țuicăreli, s. f. Faptul de a bea, de a se cinsti cu țuică; chef cu țuică. Ce anume rîvnea n-aș fi bănuit dacă... la o țuicăreală mai prelungită în doi... nu mi-ar fi spus el singur. M. I. CARAGIALE, C. 98.