Dicționare ale limbii române

2 intrări

2 definiții pentru țir

țir n. unealtă de rotar cu care însemnează obezile spre a le putea îndoi [Origină necunoscută].
ȚIR 1. Țirul (16 A III 165). 2. Țira, Trohin (Sur XI). 3. Țirea b (16 B VI 185). 4. + suf. -lea: Țirlea (Ard; Hur 101); V. Țîrlea și Țurlea la Țîr, Țur.

țir dex online | sinonim

țir definitie

Intrare: Țir
Țir
Intrare: țir
țir