Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 974221:

ȚIR 1. Țirul (16 A III 165). 2. Țira, Trohin (Sur XI). 3. Țirea b (16 B VI 185). 4. + suf. -lea: Țirlea (Ard; Hur 101); V. Țîrlea și Țurlea la Țîr, Țur.

țir dex online | sinonim

țir definitie

Creare CV Creare CV