Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru șuche

ȘUCHEÁ vb. v. fura, lua, sustrage.
șúchi (-che), adj. – Năucit, buimăcit, flușturatic. – Var. șuchet, șuchiat. Origine îndoielnică, cf. deșuchiat. După Pușcariu, Dacor., I, 243-4 și Scriban, din mag. süke(t) „surd”. – Der. șuchiană, s. f. (deșucheată, zănatică); șucheți, vb. refl. (a se zăpăci, a se deregla); șuchețenie, s. f. (nesăbuire, nesocotință, șmecherie). Cuvinte folosite în Mold.
șúche s.f. pl. (reg.) pere.
șucheá1, șuchéz, vb. I (reg.; despre persoane) a zăpăci, a năuci.
șuchi2, șúche, adj. (reg.; despre oameni) deșucheat.
șuchĭ, -che adj., pl. tot așa (ung. süke, zăpăcit, cam surd). Est. Șuchet: om șuchĭ, femeĭe șuche.
șuchea vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE.

șuche dex online | sinonim

șuche definitie

Intrare: șuche
șuche
Intrare: șuchea
șuchea verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: șuchi (adj.)
șuchi adj.