șúchi (-che), adj. – Năucit, buimăcit, flușturatic. – Var. șuchet, șuchiat. Origine îndoielnică, cf. deșuchiat. După Pușcariu, Dacor., I, 243-4 și Scriban, din mag. süke(t) „surd”. – Der. șuchiană, s. f. (deșucheată, zănatică); șucheți, vb. refl. (a se zăpăci, a se deregla); șuchețenie, s. f. (nesăbuire, nesocotință, șmecherie). Cuvinte folosite în Mold.

șuchi2, șúche, adj. (reg.; despre oameni) deșucheat.

șuchĭ, -che adj., pl. tot așa (ung. süke, zăpăcit, cam surd). Est. Șuchet: om șuchĭ, femeĭe șuche.