ȘUBREZÉNIE, șubrezenii, s. f. Stare a ceea ce este șubred; slăbiciune, debilitate. ♦ Lipsă de soliditate, de trăinicie (a unui obiect). ♦ (Concr.) Construcție sau element de construcție șubred, putred. – Șubred + suf. -enie.

ȘUBREZÉNIE, șubrezenii, s. f. Stare a ceea ce este șubred; slăbiciune, debilitate. ♦ Lipsă de soliditate, de trăinicie (a unui obiect). ♦ (Concr.) Construcție sau element de construcție șubred, putred. – Șubred + suf. -enie.

ȘUBREZÉNIE, șubrezenii, s. f. 1. Starea celui șubred; lipsă de rezistență fizică; slăbiciune. Pe la jumătatea toamnei răbufni exantematicul... explicația adevărată era vremea cu ploi și frig, care iar îi înghesuia pe săraci cîte trei și patru și mai mulți la un loc; era șubrezenia lor datorită nemîncării. PAS, Z. III 256. 2. Lipsă de soliditate, de trăinicie(a unui obiect); (concretizat) lucru, obiect șubred, putred. E vorba să se facă un pod ca lumea. Cu șubrezeniile astea de lemne încrucișate, te pomenești iarăși despărțit de oraș, la viituri mari. SADOVEANU, M. C. 182. ◊ Fig. Cazuri întîmplate chiar atunci... dovedeau șubrezenia garanției inamovibilității. BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE.

șubrezénie (șu-bre-, -ni-e) s. f., art. șubrezénia (-ni-a), g.-d. art. șubrezéniei; pl. șubrezénii, art. șubrezéniile (-ni-i-)

șubrezénie s. f. (sil. -bre-, -ni-e), art. șubrezénia (sil. -ni-a), g.-d. art. șubrezéniei; (obiecte) pl. șubrezénii, art. șubrezéniile (sil. -ni-i-)

ȘUBREZÉNIE s. v. nesiguranță, netemeinicie, precaritate, slăbiciune.

ȘUBREZÉNIE ~i f. Caracter șubred. ~a unui lucru. /șubred + suf. ~enie

șubrezénie f. Defectu de a fi șubred.

ȘUBREZENIE s. 1. (livr.) caducitate. (~ unui lucru.) 2. debilitate, slăbănogeală, slăbiciune, (înv.) slăbănogie. (O stare de ~ alarmantă.)

șubrezenie s. v. NESIGURANȚĂ. NETEMEINICIE. PRECARITATE. SLĂBICIUNE.