ȘUBREZÉNIE, șubrezenii, s. f. 1. Starea celui șubred; lipsă de rezistență fizică; slăbiciune. Pe la jumătatea toamnei răbufni exantematicul... explicația adevărată era vremea cu ploi și frig, care iar îi înghesuia pe săraci cîte trei și patru și mai mulți la un loc; era șubrezenia lor datorită nemîncării. PAS, Z. III 256. 2. Lipsă de soliditate, de trăinicie(a unui obiect); (concretizat) lucru, obiect șubred, putred. E vorba să se facă un pod ca lumea. Cu șubrezeniile astea de lemne încrucișate, te pomenești iarăși despărțit de oraș, la viituri mari. SADOVEANU, M. C. 182. ◊ Fig. Cazuri întîmplate chiar atunci... dovedeau șubrezenia garanției inamovibilității. BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE.