Dicționare ale limbii române

2 intrări

4 definiții pentru ștuțuit

ȘTUȚUÍ, ștuțuiesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta partea de deșeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor. – Din germ. stutzen.
ȘTUȚUÍ, ștuțuiesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta partea de deșeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor. – Din germ. stutzen.
ștuțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștuțuiésc, imperf. 3 sg. ștuțuiá; conj. prez. 3 să ștuțuiáscă
ștuțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștuțuiésc, imperf. 3 sg. ștuțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștuțuiáscă

ștuțuit dex online | sinonim

ștuțuit definitie

Intrare: ștuțui
ștuțui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: ștuțuit
ștuțuit participiu