ȘTUȚUÍ, ștuțuiesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta partea de deșeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor. – Din germ. stutzen.

ștuțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștuțuiésc, imperf. 3 sg. ștuțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștuțuiáscă