Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ╚Ötrecuit

╚śTRECU├Ź, ╚Ötrecuiesc, vb. IV. Tranz. (├«n industria t─âb─âc─âriei) A scoate carnea, gr─âsimile ╚Öi o parte din ╚Ťesutul conjunctiv de pe pielea crud─â, ├«n vederea opera╚Ťiilor de prelucrare a pielii. ÔÇô Din germ. strecken.
╚śTRECU├ŹT s. n. Faptul de a ╚Ötrecui; ╚Ötrecuire. ÔÇô V. ╚Ötrecui.
╚śTRECU├Ź, ╚Ötrecuiesc, vb. IV. Tranz. (├Än industria t─âb─âc─âriei) A scoate carnea, gr─âsimile ╚Öi o parte din ╚Ťesutul conjunctiv de pe pielea crud─â ├«n vederea opera╚Ťiilor de prelucrare a pielii. ÔÇô Din germ. strecken.
╚śTRECU├ŹT s. n. Faptul de a ╚Ötrecui; ╚Ötrecuire. ÔÇô V. ╚Ötrecui.
╚Ötrecu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ╚Ötrecui├ęsc, imperf. 3 sg. ╚Ötrecui├í; conj. prez. 3 s─â ╚Ötrecui├ísc─â
╚Ötrecu├şt s. n.
╚Ötrecu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ╚Ötrecui├ęsc, imperf. 3 sg. ╚Ötrecui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ╚Ötrecui├ísc─â
╚Ötrecu├şt s. n.
╚śTRECU├ŹT s. ╚Ötrecuire. (~ul pieilor.)
╚śTRECUIT s. ╚Ötrecuire. (~ pieilor.)

ștrecuit dex online | sinonim

ștrecuit definitie

Intrare: ștrecui
ștrecui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: ștrecuit (fapt)
ștrecuit 1 s.n. substantiv neutru (numai) singular
Intrare: ștrecuit (part.)
ștrecuit 2 part. participiu