10 definiții pentru ștrecuit
ȘTRECUÍ, ștrecuiesc,
vb. IV.
Tranz. (în industria tăbăcăriei) A scoate carnea, grăsimile și o parte din țesutul conjunctiv de pe pielea crudă, în vederea operațiilor de prelucrare a pielii. – Din
germ. strecken. ȘTRECUÍT s. n. Faptul de a ștrecui; ștrecuire. –
V. ștrecui. ȘTRECUÍ, ștrecuiesc,
vb. IV.
Tranz. (În industria tăbăcăriei) A scoate carnea, grăsimile și o parte din țesutul conjunctiv de pe pielea crudă în vederea operațiilor de prelucrare a pielii. – Din
germ. strecken. ȘTRECUÍT s. n. Faptul de a ștrecui; ștrecuire. –
V. ștrecui. ștrecuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ștrecuiésc,
imperf. 3
sg. ștrecuiá;
conj. prez. 3 să ștrecuiáscă
ștrecuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrecuiésc, imperf. 3 sg. ștrecuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștrecuiáscă ȘTRECUÍT s. ștrecuire. (~ul pieilor.) ȘTRECUIT s. ștrecuire. (~ pieilor.) ștrecuit dex online | sinonim
ștrecuit definitie
Intrare: ștrecui
ștrecui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: ștrecuit (fapt)
ștrecuit 1 s.n. substantiv neutru (numai) singular
Intrare: ștrecuit (part.)
ștrecuit 2 part. participiu