Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru ștrecuit

ȘTRECUÍ, ștrecuiesc, vb. IV. Tranz. (în industria tăbăcăriei) A scoate carnea, grăsimile și o parte din țesutul conjunctiv de pe pielea crudă, în vederea operațiilor de prelucrare a pielii. – Din germ. strecken.
ȘTRECUÍT s. n. Faptul de a ștrecui; ștrecuire. – V. ștrecui.
ȘTRECUÍ, ștrecuiesc, vb. IV. Tranz. (În industria tăbăcăriei) A scoate carnea, grăsimile și o parte din țesutul conjunctiv de pe pielea crudă în vederea operațiilor de prelucrare a pielii. – Din germ. strecken.
ȘTRECUÍT s. n. Faptul de a ștrecui; ștrecuire. – V. ștrecui.
ștrecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrecuiésc, imperf. 3 sg. ștrecuiá; conj. prez. 3 să ștrecuiáscă
ștrecuít s. n.
ștrecuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrecuiésc, imperf. 3 sg. ștrecuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștrecuiáscă
ștrecuít s. n.
ȘTRECUÍT s. ștrecuire. (~ul pieilor.)
ȘTRECUIT s. ștrecuire. (~ pieilor.)

ștrecuit dex online | sinonim

ștrecuit definitie

Intrare: ștrecui
ștrecui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: ștrecuit (fapt)
ștrecuit 1 s.n. substantiv neutru (numai) singular
Intrare: ștrecuit (part.)
ștrecuit 2 part. participiu