ÎNTREPRINZĂTOR, -OÁRE, întreprinzători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care are spirit de acțiune; care are inițiativă. 2. S. m. și f. Persoană fizică autorizată sau persoană juridică având sarcina înființării, gestionării, organizării și conducerii unei afaceri, la care participă cu capitalul său și (sau) cu capital atras. – Întreprinde + suf. -ător.

ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE, întreprinzători, -oare, adj. Care are spirit de acțiune; care are inițiativă. – Întreprinde + suf. -ător.

ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE, întreprinzători, -oare, adj. Care se apucă ușor și fără teamă de o acțiune, de un lucru; cu inițiativă, îndrăzneț. Scarlat dă dovadă de spirit întreprinzător. C. PETRESCU, Î. II 67.

întreprinzătór (-tre-prin-) adj. m., s. m., pl. întreprinzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. întreprinzătoáre

întreprinzătór adj. m. (sil. -prin-) prinzător

ÎNTREPRINZĂTÓR adj., s. 1. adj. descurcăreț, (fig.) dezghețat. (O fire ~oare.) 2. s. v. investitor.

ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. Care este gata să întreprindă ceva; cu inițiativă. ♦ Îndrăzneț. [< întreprinde + -(ă)tor].

ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (persoană) cu spirit de acțiune, cu inițiativă; (cel) care întreprinde o acțiune. (< întreprinde + -ător)

ÎNTREPRINZĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care știe să întreprindă acțiunile necesare (la momentul oportun); care vădește inițiativă. /a întreprinde + suf. ~ător

întreprinzător a. care are curajul de a întreprinde, de a face ceva. ║ m. cel ce întreprinde cu ghiotura anumite lucrări sau furnituri mari.

*întreprinzătór, -oáre adj. Îndrăzneț, intrepid: general întreprinzător. S. m. Rar. Antreprenor.

ÎNTREPRINZĂTOR adj. descurcăreț, (fig.) dezghețat. (O fire ~.)

întreprinzătór, -oáre s. m. f. Persoană care creează și se ocupă de o întreprindere, de o afacere etc. ◊ „Agenția Națională pentru Privatizare și Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii invită uniunile și asociațiile întreprinzătorilor particulari legal constituite să o contacteze de urgență la telefoanele [...]” R.l. 1 V 91 p. 6. ◊ „Un întreprinzător particular construiește o fabrică de bioxid de carbon.” R.l. 21 IX 93 p. 4; v. și 6 IX 90 p. 1, 22 IX 93 p. 4 (din (a) întreprinde; DEX, DN3 – numai adj., cu alt sens; Laura Vasiliu în LR 3/92 p. 166-169)

ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE (< întreprindere) adj., s. m. 1. Adj. Care trece ușor la acțiune, care are inițiativă. 2. S. m. Persoană fizică sau grup de persoane care își asumă sarcina înființării, gestionării, organizării și conducerii unei afaceri, la care participă cu capitalul său și/sau cu capital atras. Î. are ca scop creșterea profitului și valorii firmei prin asigurarea unei flexibilități maxime a activității, în funcție de semnalele pieței.