Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 557565:
întreprinzătór, -oáre s. m. f. Persoană care creează și se ocupă de o întreprindere, de o afacere etc. ◊ „Agenția Națională pentru Privatizare și Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii invită uniunile și asociațiile întreprinzătorilor particulari legal constituite să o contacteze de urgență la telefoanele [...]” R.l. 1 V 91 p. 6. ◊ „Un întreprinzător particular construiește o fabrică de bioxid de carbon.” R.l. 21 IX 93 p. 4; v. și 6 IX 90 p. 1, 22 IX 93 p. 4 (din (a) întreprinde; DEX, DN3 – numai adj., cu alt sens; Laura Vasiliu în LR 3/92 p. 166-169)
întreprinzător dex online | sinonim
întreprinzător definitie
