ÎNNOPTÁ, înnoptez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face noapte, a se întuneca. ◊ Loc. adv. Pe înnoptate (sau înnoptat) = la căderea nopții. 2. Intranz. A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva. – În + noapte.

ÎNNOPTÁT¹ s. n. 1. Înnoptare. 2. Rămânere undeva peste noapte. – V. înnopta.

ÎNNOPTÁT², -Ă, înnoptați, -te, adj. Peste care s-a lăsat noaptea; fig. întunecat, posomorât. – V. înnopta.

ÎNNOPTÁ, înnoptez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face noapte, a se întuneca. ◊ Loc. adv. Pe înnoptat (sau înnoptate) = la căderea nopții. 2. Intranz. A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva. – În + noapte.

ÎNNOPTÁT¹ s. n. 1. Înnoptare. 2. Rămânere undeva peste noapte. – V. înnopta.

ÎNNOPTÁT², -Ă, înnoptați, -te, adj. Peste care s-a lăsat noaptea; fig. întunecat, posomorât. – V. înnopta.

ÎNNOPTÁ, înnoptez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face noapte, a se întuneca. Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. COȘBUC, P. I 48. Și merge el și merge, pînă ce înnoptează bine. CREANGĂ, P. 198. Îndată ce-nnopta, Amîndoi i s-arăta Și-i zicea: măria-ta! Cu paharul îndesește, Dar cu birul mai rărește. NEGRUZZI, S. I 188. ◊ Fig. (Personal) Cu puterea, cu scandalul, cînd cei mari se îngrădesc Al lor cuget înnoptează, creierii le putrezesc. BELDICEANU, P. 121. 2. Intranz. (Despre persoane) A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva, a rămîne peste noapte. V. mînea. Pornind de-aici mai departe spre casă, au înnoptat pe drum. SBIERA, P. 197. Vai de mine, moș Nichifor, avem să înnoptăm în pădure! CREANGĂ, P. 124. Tot mergînd pe la vînat Într-o seară s-a-ntîmplat Pe la noi d-a înnoptat. TEODORESCU, P. P. 116. – Variantă: (regional) noptá (ȚICHINDEAL, F. 128) vb. I.

ÎNNOPTÁT² s. n. 1. Înnoptare, întunecare. Și-i apucă înnoptatul taman în satul cizmarului. ȘEZ. IX 66. ◊ Expr. Pe înnoptat sau pe înnoptate = la căderea nopții, cînd se întunecă. În Răchițele am ajuns pe înnoptate și pînă seara am scăpat de porumb. PREDA, Î. 92. Se întorceau tot pe înnoptate. PAS, Z. I 141. Mult... te-am așteptat, Aseară pe înnoptat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. 2. Rămînere peste noapte, mînere. – Formă gramaticală: (în expr.) înnoptate.

ÎNNOPTÁT¹ adv. (Rar) În puterea nopții, noaptea. Ce cătați așa înnoptat pe la casele creștinilor? ODOBESCU, S. I 68.

ÎNNOPTÁT³, -Ă, înnoptați, -te, adj. Cuprins, învăluit de întunericul nopții. În poiana înnoptată Para focului se gată Cu poveștile o dată. DEȘLIU, M. 60. ♦ Fig. Întunecat, posomorît, închis. Mare și nenchipuită E credința, ce-ntr-un suflet înnoptat și trist încape! VLAHUȚĂ, P. 62.

înnoptá (a ~) vb., ind. prez. 3 înnopteáză

!înnoptát s. n.

înnoptá vb., ind. prez. 1 sg. înnoptéz, 3 sg. și pl. înnopteáză

înnoptát s. n. (pl. înnoptáte în loc. pe ~)

ÎNNOPTÁ vb. 1. a se întuneca, (înv. și reg.) a (se) întunerici. (E târziu, s-a ~.) 2. (pop.) a mânea. (A ~ la un han.)

ÎNNOPTÁT s. înnoptare.

A ÎNNOPTÁ ~éz intranz. (despre persoane) 1) A se reține sau a rămâne până la căderea nopții; a fi prins de noapte. 2) A rămâne peste noapte; a petrece noaptea. /în + noapte

A SE ÎNNOPTÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se face noapte; a cădea noaptea. /în + noapte

ÎNNOPTÁT n. v. A ÎNNOPTA și A SE ÎNNOPTA. ◊ Pe ~(e) când se lasă noaptea. /v. a (se) înopta

înnoptà v. 1. a se face noapte: abia înnoptase; 2. a rămânea peste noapte: au înnoptat într’un sat; 3. a apuca noaptea pe drum.

înnoptat a. fig. întunecat: suflet înnoptat și trist. ║ adv. târziu noaptea.

înoptéz v. tr. (d. noapte). Ajung cînd se înoptează: mergînd pe jos de la Galațĭ la Tecucĭ, am înoptat pe la Piscu. V. refl. impers. Se face noapte, se înserează, se întunecă. Pe înoptate, cînd se face noapte. – Și înnoptez. V. înserez, mînec.

ÎNNOPTA vb. 1. a se întuneca, (înv. și reg.) a (se) intunerici. (E tîrziu, s-a ~.) 2. (pop.) a mînea. (A ~ la un han.)

ÎNNOPTAT s. înnoptare.