ÎNNOPTÁT¹ s. n. 1. Înnoptare. 2. Rămânere undeva peste noapte. – V. înnopta.

ÎNNOPTÁT¹ s. n. 1. Înnoptare. 2. Rămânere undeva peste noapte. – V. înnopta.

ÎNNOPTÁT² s. n. 1. Înnoptare, întunecare. Și-i apucă înnoptatul taman în satul cizmarului. ȘEZ. IX 66. ◊ Expr. Pe înnoptat sau pe înnoptate = la căderea nopții, cînd se întunecă. În Răchițele am ajuns pe înnoptate și pînă seara am scăpat de porumb. PREDA, Î. 92. Se întorceau tot pe înnoptate. PAS, Z. I 141. Mult... te-am așteptat, Aseară pe înnoptat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. 2. Rămînere peste noapte, mînere. – Formă gramaticală: (în expr.) înnoptate.

!înnoptát s. n.

înnoptát s. n. (pl. înnoptáte în loc. pe ~)

ÎNNOPTÁT s. înnoptare.

ÎNNOPTÁT n. v. A ÎNNOPTA și A SE ÎNNOPTA. ◊ Pe ~(e) când se lasă noaptea. /v. a (se) înopta

ÎNNOPTAT s. înnoptare.