Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru ├«ndestula

├ÄNDEST├ÜL, -─é, ├«ndestui, -le, adj. (├Änv.) Destul. ÔÖŽ (Adverbial) C├ót trebuie, c├ót se cuvine; de ajuns. ÔÇô ├Än + destul.
├ÄNDESTUL├ü, ├«ndestulez, vb. I. Tranz. A da (sau a lua) destul; a satisface, a s─âtura (cu de-ale m├ónc─ârii). ÔÖŽ Refl. A avea dup─â dorin╚Ť─â, a avea tot ce este necesar. ÔÇô Din ├«ndestul.
├ÄNDEST├ÜL, -─é, ├«ndestuli, -le, adj. (├Änv.) Destul. ÔÖŽ (Adverbial) C├ót trebuie, c├ót se cuvine; de ajuns. ÔÇô ├Än + destul.
├ÄNDESTUL├ü, ├«ndestulez, vb. I. Tranz. A da (sau a lua) destul; a satisface, a s─âtura (cu de-ale m├ónc─ârii). ÔÖŽ Refl. A avea dup─â dorin╚Ť─â, a avea tot ce este necesar. ÔÇô Din ├«ndestul.
├ÄNDEST├ÜL1 adv. At├«t c├«t trebuie, at├«t c├«t se cuvine; de ajuns, suficient; destul1. Turburat, nu g─âsea cuvintele cu care s─â-mi mul╚Ťumeasc─â ├«ndestul. C. PETRESCU, S. 136. Intrai ├«ndestul de uimit ├«ntr-un salon. NEGRUZZI, S. I 68. Nu e╚Öti ├«ndestul de smerit─â, ├«ndestul de chinuit─â? RUSSO, S. 125.
├ÄNDEST├ÜL2, -─é, ├«ndestuli, -e, adj. Care este ├«n cantitate suficient─â, p. ext. ├«n cantitate sau ├«n num─âr mare; mult, destul2. Cumetre ├«ndestule te-a╚Öteapt─â ├«ns─â-n drum... cu d├«nsele la ceart─â apuc─â-te. MACEDONSKI, O. II 163. Nu t─âg─âduie╚Öti cu ├«ndestul─â siguran╚Ť─â. NEGRUZZI, S. III 450. Semne de fr─â╚Ťie, dovad─â de iubire Le-a dat ea ├«ndestul─â. ALEXANDRESCU, M. 28. Au fost ├«ndestule necazurile ce-am tras. CONACHI, P. 180.
├ÄNDESTUL├ü, ├«ndestulez, vb. I. Tranz. A mul╚Ťumi (pe cineva) pe deplin, a da cuiva destul; a satisface, a s─âtura (cu de-ale m├«nc─ârii). Boierul pl├«nge timpul c├«nd ╚Ťara-a lui era: O vac─â ce cu lapte pe el ├«ndestula. BOLINTINEANU, O. 142. ÔÖŽ Refl. A avea la dispozi╚Ťie toate cele necesare traiului (├«n special lucruri de m├«ncare); a dispune de toate ├«n cantitate suficient─â; a se s─âtura. Unii munceau ╚Öi al╚Ťii se ├«ndestulau. SADOVEANU, E. 29. Niciodat─â m├«ndru vultur... De o prad-a╚Öa bogat─â ├«nc─â nu s-a-ndestulat. ALEXANDRESCU, M. 22. ÔŚŐ Fig. O s─âpt─âm├«n├ó s─â te tot ui╚Ťi, ╚Öi tot nu te ├«ndestulezi. ISPIRESCU, L. 66. Curiozitatea mea nu se ├«ndestul─â cu at├«ta. NEGRUZZI, S. I 217.
!îndestúl (înv.) adj. m., pl. îndestúi; f. îndestúlă, pl. îndestúle
îndestulá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndestuleáză
îndestúl adj. m., pl. îndestúli; f. sg. îndestúlă, pl. îndestúle
├«ndestul├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ndestul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ndestule├íz─â
ÎNDESTÚL adv. v. destul, îndeajuns, suficient.
├ÄNDESTUL├ü vb. a (se) s─âtura, (prin Transilv. ╚Öi Olt.) a (se) s─â╚Ťui. (I-a ~ cu m├óncare.)
├ÄNDESTUL├ü vb. v. mul╚Ťumi, satisface.
ÎNDESTÚL ~ă (~i, ~e) și adverbial v. DESTUL. /în + destul
A ├ÄNDESTUL├ü ~├ęz tranz. pop. 1) A asigura (cu de toate) destul. 2) A face s─â se ├«ndestuleze. /Din ├«ndestul
A SE ├ÄNDESTUL├ü m─â ~├ęz intranz. pop. 1) A avea (de toate) ├«ndestul. 2) A fi ├«ndestul de mul╚Ťumit. /Din ├«ndestul
îndestul adv. de ajuns: nu ești îndestul de chinuită? BĂLC. [V. destul].
├«ndestul├á v. 1. a da ├«ndestul; 2. a fi ├«ndestul; 3. a se s─âtura: de o prad─â a╚Öa bogat─â ├«nc─â nu sÔÇÖa ├«ndestulat GR. AL.
├«ndest├║l adv. Rar. Destul, de ajuns. ÔÇô SÔÇÖar putea scrie ╚Öi ├«n destul.
├«ndestul├ęz ╚Öi (Trans.) -├ęsc v. tr. (d. destul). Aprovizionez cu tot ce trebu─şe, da┼ş destul, satur: a ├«ndestula o cas─â, un om cu ceva. Ma─ş rar. Satisfac, mul╚Ť─âmesc. V. refl. M─â aprovizionez din bel╚Öug, m─â satur: oameni─ş sÔÇÖa┼ş ├«ndestulat cu m├«ncare ╚Öi b─âutur─â. ÔÇô Vech─ş destulez ╚Öi -esc, mul╚Ť─âmesc, satisfac. Satur, plictisesc: mÔÇÖam destulit!
îndestul adv. v. DESTUL. ÎNDEAJUNS. SUFICIENT.
├ÄNDESTULA vb. a (se) s─âtura, (prin Transilv. ╚Öi Olt.) a (se) s─â╚Ťui. (I-a ~ cu m├«ncare.)
îndestula vb. v. MULȚUMI. SATISFACE.

îndestula dex online | sinonim

îndestula definitie

Intrare: îndestul
îndestul
îndestul adjectiv
Intrare: îndestula
îndestula verb grupa I conjugarea a II-a