Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru ├«mputernicit

├ÄMPUTERNIC├Ź, ├«mputernicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ÔÖŽ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv. ╚Öi pop.) A da sau a prinde putere, a(-╚Öi) reface for╚Ťele, a (se) face mai puternic; a (se) ├«nt─âri. ÔÇô ├Än + puternic.
├ÄMPUTERNIC├ŹT, -─é, ├«mputernici╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f., adj. (Persoan─â) autorizat─â a s─âv├ór╚Öi ceva ├«n numele altcuiva; mandatar. ÔÇô V. ├«mputernici.
├ÄMPUTERNIC├Ź, ├«mputernicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ÔÖŽ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv. ╚Öi pop.) A da sau a prinde putere, a(-╚Öi) reface for╚Ťele, a (se) face mai puternic; a (se) ├«nt─âri. ÔÇô ├Än + puternic.
├ÄMPUTERNIC├ŹT, -─é, ├«mputernici╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Persoan─â autorizat─â a s─âv├ór╚Öi ceva ├«n numele altcuiva; mandatar. ÔÇô V. ├«mputernici.
├ÄMPUTERNIC├Ź, ├«mputernicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva, de a exercita anumite atribu╚Ťii; (Jur.) a da mandat. L-a ├«mputernicit s─â ia m─âsurile pe care le crede de cuviin╚Ť─â. 2. (├Änvechit ╚Öi popular) A da puteri (cuiva), a ├«nt─âri; a reface puterile (cuiva). Dar g├«ndul c─â tot chinul ├«i vine din dragostea cu Maranda ├«l f─âcea s─â-i fie ╚Öi mai drag─â ╚Öi-l ├«mputernicea mai mult ├«n r─âbdare. MIRONESCU, S. A. 31. Trebuir─â a mai ╚Öedea pe loc... spre a ├«mputernici oastea muncit─â de drum. B─éLCESCU, O. II 118. ÔŚŐ Refl. S├«nt de p─ârere s─â-i izbim, s─â nu se ├«mputerniceasc─â mai mult pe locul acesta. VISSARION, B. 343.
├ÄMPUTERNIC├ŹT, -─é, ├«mputernici╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Persoan─â autorizat─â a s─âv├«r╚Öi ceva ├«n numele altcuiva; reprezentant, mandatar.
├«mputernic├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mputernic├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mputernice├í; conj. prez. 3 s─â ├«mputernice├ísc─â
├«mputernic├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mputernic├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mputernice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«mputernice├ísc─â
├«mputernic├şt s. m., pl. ├«mputernic├ş╚Ťi
├ÄMPUTERNIC├Ź vb. v. autoriza.
├ÄMPUTERNIC├Ź vb. v. fortifica, ├«ndrepta, ├«nfiripa, ├«nt─âri, ├«ntrema, ├«nzdr─âveni, reconforta, reface, restabili, tonifica.
├ÄMPUTERNIC├ŹT s. 1. v. delegat. 2. v. reprezentant. 3. v. procurist.
A se ├«mputernici Ôëá a se mole╚Öi
A ├ÄMPUTERNIC├Ź ~├ęsc tranz. 1) (persoane) A ├«nvesti cu puteri (pentru a s─âv├ór╚Öi ceva ├«n numele cuiva); a autoriza. 2) pop. A face s─â se ├«mputerniceasc─â; a fortifica. /├«n + puternic
A SE ├ÄMPUTERNIC├Ź m─â ~├ęsc intranz. pop. A deveni mai puternic; a c─âp─âta for╚Ťe fizice ╚Öi/sau morale noi; a prinde puteri; a se fortifica. /├«n + puternic
├ÄMPUTERNIC├ŹT ~╚Ťi m. 1) Persoan─â ├«mputernicit─â s─â reprezinte pe cineva sau ceva. ~ de afaceri. 2) jur. Persoan─â c─âreia i s-a ├«ncredin╚Ťat un mandat; mandatar. /v. a ├«mputernici
├«mputernic├Č v. 1. a prinde puteri, a ├«nt─âri; 2. a da puteri depline.
├«mputernicit m. plenipoten╚Ťiar, mandatar.
├«mputernic├ęsc v. tr. Autorizez, da┼ş puter─ş depline. V. refl. Rar. M─â ├«nt─âresc, prind putere.
├«mputernic├şt, -─â adj. ╚Öi s. Care are depline puter─ş, plenipoten╚Ťiar.
ÎMPUTERNICI vb. a autoriza, a delega, a învesti, (înv.) a isprăvnici, a slobozi. (L-a ~ să facă următorul lucru...)
împuternici vb. v. FORTIFICA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNTĂRI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. RECONFORTA. REFACE. RESTABILI. TONIFICA.
ÎMPUTERNICIT s. 1. delegat, emisar, mesager, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.) 2. mandatar, reprezentant, (înv.) ispravnic, mandator. (El e ~ meu.) 3. mandatar, procurator, procurist, (înv.) procurant. (~ al unei întreprinderi.)

împuternicit dex online | sinonim

împuternicit definitie

Intrare: împuternici
împuternici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: împuternicit (adj.)
împuternicit adjectiv
Intrare: împuternicit (s.m.)
împuternicit substantiv masculin