Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 339747:

A ÎMPUTERNICÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A învesti cu puteri (pentru a săvârși ceva în numele cuiva); a autoriza. 2) pop. A face să se împuternicească; a fortifica. /în + puternic

împuternicit dex online | sinonim

împuternicit definitie

Creare CV Creare CV