Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ├«mpuns─âtur─â

├ÄMPUNS─éT├ÜR─é, ├«mpuns─âturi, s. f. 1. ├Ämpungere cu acul, la cus─âturi; p. ext. locul unde a p─âtruns acul (sau v├órful ascu╚Ťit al altui obiect). ÔÖŽ ├Än╚Ťep─âtur─â (1). Degete pline de ├«mpuns─âturi. 2. Fig. ├Än╚Ťep─âtur─â (2). ÔÇô ├Ämpuns (part. lui ├«mpunge) + suf. -─âtur─â.
├ÄMPUNS─éT├ÜR─é, ├«mpuns─âturi, s. f. 1. (La cus─âturi) ├Ämpungere cu acul; p. ext. locul unde a p─âtruns acul (sau v├órful ascu╚Ťit al altui obiect). ÔÖŽ ├Än╚Ťep─âtur─â (1). Degete pline de ├«mpuns─âturi. 2. Fig. ├Än╚Ťep─âtur─â (2). ÔÇô ├Ämpuns (part. lui ├«mpunge) + suf. -─âtur─â.
├ÄMPUNS─éT├ÜR─é, ├«mpuns─âturi, s. f. 1. (La cus─âturi) ├Ämpungere cu acul; p. ext. locul unde s-a ├«mpuns. (Fig.) Cus─âtur─â F─âr─â ├«mpuns─âtur─â (Scrisoarea). GOROVEI, C. 341. ÔÖŽ ├Än╚Ťep─âtur─â. Degete pline de ├«mpuns─âturi. 2. Fig. Vorb─â de spirit ustur─âtoare, glum─â ├«n╚Ťep─âtoare; ├«n╚Ťep─âtur─â cu vorba, aluzie r─âut─âcioas─â. Au ├«nceput s─â se-nte╚Ťeasc─â femeile la vorb─â, ╚Öi din vorb─â la ├«mpuns─âturi, ╚Öi de-acolea ceart─â la toart─â. CARAGIALE, P. 108. A mai avut cu amicul s─âu oarecare mici ├«mpuns─âturi. id. O. III 265. Satirele lui s├«nt ├«narmate cu ├«mpuns─âturi. GHICA, S. 672.
împunsătúră s. f., g.-d. art. împunsătúrii; pl. împunsătúri
împunsătúră s. f., g.-d. art. împunsătúrii; pl. împunsătúri
├ÄMPUNS─éT├ÜR─é s. v. ├«n╚Ťep─âtur─â.
ÎMPUNSĂTÚRĂ s. v. ironie, persiflare, zeflemea.
├ÄMPUNS─éT├ÜR─é ~i f. 1) Senza╚Ťie dureroas─â provocat─â prin ├«mpungere; ├«n╚Ťep─âtur─â. 2) ├Ämpungere nerepetat─â. 3) Loc ├«mpuns. 4) fig. Vorb─â sau expresie r─âut─âcioas─â, adresat─â cuiva; ├«n╚Ťep─âtur─â; ╚Öfichi. /├«mpuns + suf. ~─âtur─â
├«mpuns─âtur─â f. 1. efectul ├«mpungerii: ├«mboldire; 2. fig. vorb─â istea╚Ť─â plin─â de vioiciune.
├«mpuns─ât├║r─â f., pl. ─ş. Rezultatu ├«mpungeri─ş: pe corpu lu─ş era┼ş do┼ş─â ├«mpuns─âtur─ş de sabie. Fig. Pi╚Öc─âtur─â, atac cu vorba: ├«mpuns─âturile ziarelor. ÔÇô Vech─ş ╚Öi (├«m)punsur─â ╚Öi (├«m)puntur─â.
├ÄMPUNS─éTUR─é s. ├«n╚Ťep─âtur─â, (├«nv.) puntur─â.
împunsătură s. v. IRONIE. PERSIFLARE. ZEFLEMEA.

împunsătură dex online | sinonim

împunsătură definitie

Intrare: împunsătură
împunsătură substantiv feminin